Ce sunt instrucțiunile? Instrucțiunile sunt afirmații menite să ajute copiii să înțeleagă mai bine ce anume așteptați din partea lor. Rolul lor este acela de a le transmite cum să se comporte în grupul de la grădiniță/ școală și de a vă ușura munca de gestionare a comportamentului copiilor, ceea ce este cu atât mai util cu cât numărul copiilor dintr-o grupă/ clasă este mai mare. Una dintre cele mai frecvente probleme, pe care le menționează cadrele didactice este legată de faptul că adesea copiii nu le urmează instrucțiunile. Acest comportament activează reacții de frustrare, iar acestea se transformă uneori în manifestarea nemulțumirii prin repetarea insistentă a solicitărilor formulate, fără ca acestea să aibă impactul pe care vi l-ați dori. De aceea, un prim aspect care necesită atenție este reprezentat de felul în care sunt formulate aceste instrucțiuni. |
||||||||||||
Cum se formulează corect solicitări pe care copiii să fie motivați să le urmeze?
Adesea solicitările adresate copiilor sunt prea puțin clare. De exemplu, să le cereți să fie cuminți sau atenți s-ar putea să nu aibă aceeași semnificație în mintea lor cu ceea ce gândiți dumneavoastră. De aceea, instrucțiunile ar trebui formulate astfel încât copiii că înțeleagă concret, care este comportamentul pe care-l așteptați din partea lor (Te rog să ceri voie Ioanei să iei jucăria; Te rog să stai pe scaun; Te rog să te uiți cu atenție la imagini).
O strategie mai puțin utilă este formularea instrucțiunilor sub forma interdicțiilor (Nu te mai fâțâi; Nu mai vorbi). Dacă observați că aceste reacții predomină în comunicarea cu ei, atunci mesajele pe care le transmiteți privează copiii de îndrumare înspre un comportament constructiv. Din acest motiv, este important să explicați copiilor ce SĂ FACĂ, în loc de ce să NU facă. De asemenea, interdicțiile pot avea efectul exact opus față de cel dorit și să sporească tentația copiilor de a manifesta acele comportamente care devin mai atractive, tocmai prin faptul că nu sunt permise.
Copiii sunt mai motivați să răspundă unei solicitări formulate politicos și cu calm. Astfel, transmiterea unei instrucțiuni presupune:
De reținut! Felul în care vă adresați copiilor reprezintă un model, deoarece ei preiau felul în care adulții comunică și folosesc acele expresii pe care le aud mai frecvent în interacțiunile cu ceilalți.
Atunci când îi lăudați pentru faptul că urmează instrucțiunile copiii se vor simți apreciați, mai siguri pe ei și mai dispuși să colaboreze (Ioana, îți mulțumesc că m-ai ajutat cu adunatul suporturilor de creioane; Mihai, îți mulțumesc că ai avut răbdare). Care sunt cauzele nerespectării instrucțiunilor și cum pot fi acestea rezolvate? De cele mai multe ori, intenția copiilor nu este aceea de a sfida, chiar dacă nu țin cont de solicitările pe care le adresați. De aceea, este importantă identificarea motivelor pentru care nu au făcut ceea ce le-ați cerut. Evitați să presupuneți de la bun început faptul că intenția lor a fost neapărat una negativă, deoarece acest lucru va activa reacții emoționale de nemulțumire sau frustrare din partea dumneavoastră, și uneori chiar și reacții de criticare a copiilor (De câte ori să-ți spun același lucru?!). În continuare, sunt menționate câteva posibile cauze ale nerespectării instrucțiunilor, precum și modul în care le puteți corecta menținându-vă calmul și un ton potrivit.
Soluție: Propuneți-vă să vă apropiați și să reduceți distanța fizică, deoarece realizarea contactului vizual este esențială, atunci când doriți să transmiteți o instrucțiune pe care copiii s-o urmeze. Dacă ei se joacă sau sunt foarte concentrați asupra realizării unei activități, în lipsa contactului vizual captarea atenției este minimă, și de aceea, este posibil ca ceea ce le spuneți să nu fie receptat.
Soluție: Copiii reușesc cu timpul să-și concentreze suficient de bine atenția, încât să urmeze mai multe instrucțiuni, mai ales dacă acestea se referă la comportamente pe care sunt obișnuiți să le manifeste. Pentru a fi siguri că ați fost corect înțeleși, încercați să limitați instrucțiunile la 1-2 cerințe, deoarece prea multe pot crea confuzie, precum și riscul ca ei să abandoneze sarcina sau să se implice în alte comportamente decât cele potrivite.
Soluție: Neimplicarea (mai ales în activitățile de la grupă/ clasă) poate fi și consecința faptului că nu știu ce să facă sau cum să rezolve acea sarcină. Verificați ce au înțeles copiii adresându-le întrebări (Andrei, îmi poți spune ce urmează să facem? Mihai, ce ai de făcut acum?) și repetați acea solicitare, dacă este necesar. De asemenea, propuneți-vă să monitorizați în ce măsură ei manifestă comportamentul pe care l-ați solicitat, deoarece prezența dumneavoastră în proximitate reprezintă o sursă de motivație pentru ca ei să finalizeze acea sarcină. |
||||||||||||
Rezumat
|