Instrucțiunile corect formulate reprezintă un instrument puternic de motivare al comportamentului copiilor, însă ele funcționează eficient mai ales dacă sunt folosite în combinație cu alte strategii, care vă ajută să amplificați mesajele cu privire la comportamentele dezirabile de la grupă/ clasă. În secțiunile următoare, veți găsi mai multe informații cu privire la:
|
Rutinele și suporturile vizuale Activitatea la grupă/ clasă presupune anumite rutine, adică o serie de activități care au loc conform unei secvențe de pași sau într-o anumită ordine conform unui orar. Copiii se simt în siguranță și mai liniștiți, când le comunicați și înțeleg ceea ce urmează să se întâmple. Pentru a-i ajuta să se familiarizeze cu aceste rutine, nu este suficient să le oferiți instrucțiuni verbale, ci este esențial ca acestea să fie dublate de suporturi vizuale. Câteva strategii prin intermediul cărora se poate dubla mesajul verbal de cel vizual sunt:
Reprezentările vizuale sunt foarte utile mai ales pentru că sugerează intuitiv ceea ce au de făcut copiii, și astfel, îi ajută să identifice cu mai multă ușurință comportamentul potrivit pe care ar trebui să-l manifeste. Pentru a ajuta copiii să identifice aceste comportamente, adresați-le întrebări cu privire la succesiunea activităților din grupă/ clasă (Ana, îmi poți spune ce urmează să facem acum?; Mihai, ce activitate urmează după ce am terminat jocul pe sectoare?). În timp, asocierea repetată între ceea ce le solicitați, ceea ce văd și ceea ce fac, facilitează învățarea comportamentul potrivit fiecărei situații. Avertismentele de tranziție Una dintre regulile de bază ale gestionării comportamentelor de la grupă/ clasă ține de clarificarea așteptărilor pe care le aveți. Copiii urmează în mai mare măsură instrucțiunile, dacă știu din timp ce așteptați din partea lor. Avertismentele de tranziție îi ajută să se organizeze, atunci când:
Avertismentele de tranziție au rolul de a le oferi timp să înțeleagă ce urmează să se întâmple și să-și adapteze comportamentul contextului respectiv, iar pe dumneavoastră vă ajută să controlați mai bine grupul, atunci când aveți de realizat împreună activități de învățare. Uneori, gestionarea tranzițiilor poate fi afectată de agitația manifestată de copii, ceea ce poate fi un semnal de oboseală fizică și/sau mentală. Atunci când copiilor li se cere să fie atenți sau să aibă răbdare pe perioade îndelungate de timp, acest lucru se poate dovedi dificil. De aceea, activitățile ar trebui gândite astfel încât să respecte câteva recomandări:
Comunicarea orientată pe ghidarea înspre comportamente pozitive Pentru a crește motivația copiilor de a urma solicitările dumneavoastră, este important să luați în considerare felul în care comunicați cu grupa/ clasa, mai ales în acele contexte în care copiii NU se comportă conform așteptărilor.
Comunicarea ia adesea forma criticilor, mai ales atunci când unii dintre copii sunt agitați sau fac altceva decât vă așteptați (Văd că în continuare vorbiți! Atenție la mine, de câte ori să repet?!). Și totuși, atunci când numai unii dintre ei manifestă aceste comportamente, efectul obținut este acela că inclusiv cei care erau atenți și implicați, își vor orienta atenția către exemplele mai puțin bune. Alternativa ar fi să evidențiați exemplele pozitive de comportament (Văd că cei mai mulți au făcut deja liniște și așteaptă să afle despre ce vom învăța acum; Maria, Vlad și Mihai vorbesc pe un ton potrivit ca să nu-i deranjeze pe ceilalți).
Uneori, dorința de a corecta un comportament eșuează prin faptul că mesajul de dezaprobare conține un feedback critic și neconstructiv (Nu ești cuminte!; Ești cel mai indisciplinat copil!). Astfel de mesaje (chiar dacă uneori par justificate), etichetează copiii. Ele sunt interiorizate, iar copiii vor continua să manifeste comportamente mai puțin dezirabile pentru că mesajul transmis este acela că sunt indisciplinați sau răi, și ca urmare, nu se pot schimba. Etichetarea funcționează ca o profeție auto-împlinită. Dacă așteptările comunicate sunt negative, copiii își vor asuma eticheta și vor continua să se comporte neadecvat. De aceea, există câteva strategii prin intermediul cărora puteți gestiona mult mai constructiv comunicarea:
Motivația copiilor de a se comporta pozitiv este adesea oglinda felului în care vă exprimați așteptările. Mesajele pozitive care transmit încredere, îi motivează să se străduiască, în timp ce mesajele care transmit neîncredere, îi demotivează și îi determină să renunțe. Comunicarea care sugerează că ei oricum vor eșua (Oare când vei fi capabil să ai răbdare? Cred că niciodată; Desenul nu e terminat, nu știu ce să mai fac cu tine), este recomandat să o înlocuiți cu transmiterea încrederii (Chiar dacă uneori este greu să ai răbdare să-ți vină rândul în liniște, cred că poți face lucrul acesta; Am văzut că te-ai străduit, îți voi arăta ce să faci ca să termini desenul).
Copiii sunt sensibili la comportamentul adulților, și ca urmare, ei pot sesiza foarte repede dacă anumiți copii sunt favorizați sau primesc mai multă atenție. Chiar dacă pot apărea anumite preferințe pentru unii dintre copiii din grupă/ clasă, acest lucru nu este indicat să fie evident pentru ei. De aceea, este de dorit să aveți aceeași atitudine și să comunicați la fel, indiferent dacă este vorba de copiii cu un comportament exemplar ori de cei al căror comportament este mai dificil de gestionat. Pentru a manifesta consecvență în atitudini, țineți cont de următoarele sugestii:
|
Rezumat
|