Instrucțiunile corect formulate reprezintă un instrument puternic de motivare al comportamentului copiilor, însă ele funcționează eficient mai ales dacă sunt folosite în combinație cu alte strategii, care vă ajută să amplificați mesajele cu privire la comportamentele dezirabile de la grupă/ clasă. În secțiunile următoare, veți găsi mai multe informații cu privire la:

• rutine și suporturile vizuale;
• avertismentele de tranziție;
• comunicarea orientată pe ghidarea înspre comportamente pozitive.

Rutinele și suporturile vizuale

Activitatea la grupă/ clasă presupune anumite rutine, adică o serie de activități care au loc conform unei secvențe de pași sau într-o anumită ordine conform unui orar. Copiii se simt în siguranță și mai liniștiți, când le comunicați și înțeleg ceea ce urmează să se întâmple. Pentru a-i ajuta să se familiarizeze cu aceste rutine, nu este suficient să le oferiți instrucțiuni verbale, ci este esențial ca acestea să fie dublate de suporturi vizuale. Câteva strategii prin intermediul cărora se poate dubla mesajul verbal de cel vizual sunt:

• separarea vizuală a diferitelor sectoare de lucru la grădiniță (jocuri tip puzzle, jocuri bazate de construcție, jocuri cu păpuși/ animale de pluș) sau organizarea spațiului clasei la școală, astfel încât să se preteze lucrului individual, dar și activităților de grup;
• plasarea în spațiul sălii de grupă/ clasă a unor imagini, care descriu activitățile pe care copiii le realizează pe parcursul zilei;
• plasarea în spațiul sălii de grupă/ clasă a unor imagini, care descriu regulile grupei/ clasei:

Reprezentările vizuale sunt foarte utile mai ales pentru că sugerează intuitiv ceea ce au de făcut copiii, și astfel, îi ajută să identifice cu mai multă ușurință comportamentul potrivit pe care ar trebui să-l manifeste. Pentru a ajuta copiii să identifice aceste comportamente, adresați-le întrebări cu privire la succesiunea activităților din grupă/ clasă (Ana, îmi poți spune ce urmează să facem acum?; Mihai, ce activitate urmează după ce am terminat jocul pe sectoare?). În timp, asocierea repetată între ceea ce le solicitați, ceea ce văd și ceea ce fac, facilitează învățarea  comportamentul potrivit fiecărei situații.

Avertismentele de tranziție

Una dintre regulile de bază ale gestionării comportamentelor de la grupă/ clasă ține de clarificarea așteptărilor pe care le aveți. Copiii urmează în mai mare măsură instrucțiunile, dacă știu din timp ce așteptați din partea lor. Avertismentele de tranziție  îi ajută să se organizeze, atunci când:

• anumite activități se încheie și altele încep (Ne pregătim să ieșim în curte. Fiecare își va lua geaca și se va așeza la rând în liniște; Jocul se va încheia în 5 minute pentru că apoi vom lua gustarea);
• este necesar să știe care sunt comportamentele, pe care ar trebui să le manifeste într-o anumită situație (Acum ne pregătim să terminăm de rezolvat primul exercițiu din fișă. Când terminați, vă rog să ridicați mâna ca să verificăm împreună ce ați lucrat).

Avertismentele de tranziție au rolul de a le oferi timp să înțeleagă ce urmează să se întâmple și să-și adapteze comportamentul contextului respectiv, iar pe dumneavoastră vă ajută să controlați mai bine grupul, atunci când aveți de realizat împreună activități de învățare.

Uneori, gestionarea tranzițiilor poate fi afectată de agitația manifestată de copii, ceea ce poate fi un semnal de oboseală fizică și/sau mentală. Atunci când copiilor li se cere să fie atenți sau să aibă răbdare pe perioade îndelungate de timp, acest lucru se poate dovedi dificil. De aceea, activitățile ar trebui gândite astfel încât să respecte câteva recomandări:

• numărul de tranziții de la un comportament la altul să fie relativ redus în cadrul aceleiași activități, astfel încât resursele atenționale ale copiilor să fie îndreptate eficient către ceea ce au de învățat;
• să fie incluse semnale auditive (sunet de clopoțel sau bătutul din palme) despre care copiii știu că înseamnă faptul că nivelul de zgomot din grupă/ clasă e prea ridicat și este important ca ei să reducă tonalitatea vocii;
• dacă din motive întemeiate activitatea nu se poate rezuma la 20-30 de minute, atunci o soluție este să orientați atenția copiilor timp de 2-3 minute către o activitate relaxantă, cum ar fi una dintre cele propuse în Sugestiile practice (Activitatea 1 din Modulul III).
  
  

Comunicarea orientată pe ghidarea înspre comportamente pozitive

Pentru a crește motivația copiilor de a urma solicitările dumneavoastră, este important să luați în considerare felul în care comunicați cu grupa/ clasa, mai ales în acele contexte în care copiii NU se comportă conform așteptărilor.

• Evidențiați exemplele pozitive de comportament

Comunicarea ia adesea forma criticilor, mai ales atunci când unii dintre copii sunt agitați sau fac altceva decât vă așteptați (Văd că în continuare vorbiți! Atenție la mine, de câte ori să repet?!). Și totuși, atunci când numai unii dintre ei manifestă aceste comportamente, efectul obținut este acela că inclusiv cei care erau atenți și implicați, își vor orienta atenția către exemplele mai puțin bune. Alternativa ar fi să evidențiați exemplele pozitive de comportament (Văd că cei mai mulți au făcut deja liniște și așteaptă să afle despre ce vom învăța acum; Maria, Vlad și Mihai vorbesc pe un ton potrivit ca să nu-i deranjeze pe ceilalți).

• Comunicați dezaprobarea punând accent pe schimbarea comportamentului

Uneori, dorința de a corecta un comportament eșuează prin faptul că mesajul de dezaprobare conține un feedback critic și neconstructiv (Nu ești cuminte!; Ești cel mai indisciplinat copil!). Astfel de mesaje (chiar dacă uneori par justificate), etichetează copiii. Ele sunt interiorizate, iar copiii vor continua să manifeste comportamente mai puțin dezirabile pentru că mesajul transmis este acela că sunt indisciplinați sau răi, și ca urmare, nu se pot schimba.

Etichetarea funcționează ca o profeție auto-împlinită. Dacă așteptările comunicate sunt negative, copiii își vor asuma eticheta și vor continua să se comporte neadecvat. De aceea, există câteva strategii prin intermediul cărora puteți gestiona mult mai constructiv comunicarea:

• Înlocuiți criticile cu exprimarea dezaprobării față de un comportament (Sunt supărată să văd ai luat jucăria fără să ceri voie. Ce crezi că ai putea să faci?; Mă deranjează că nu ești atent pentru că în acest fel nu vei ști să răspunzi la întrebările mele. Ce crezi că ai putea face?). În acest fel, în loc să blamați copilul, îi oferiți oportunitatea să se revanșeze pentru un comportament greșit, implicându-l în identificarea unei soluții potrivite.
• În situațiile în care copiii nu reușesc să propună o soluție, sugerați două opțiuni între care pot alege (Ai putea să stai liniștit pe scaun cât timp citim povestea. Crezi că poți face lucrul acesta de unde stai acum sau vii să te așezi lângă mine?; Am observat că ai luat creionul fără să ceri voie. Te rog să-l înapoiezi sau să întrebi dacă poți să-l împrumuți). Oferirea de opțiuni are avantajul de a pune copiii în ipostaza de a fi parte a deciziei, fără să le impuneți soluția. Rețineți faptul că ambele opțiuni este important să fie comportamente pe care le agreați.

• Comunicați încredere în succesul copiilor

Motivația copiilor de a se comporta pozitiv este adesea oglinda felului în care vă exprimați așteptările. Mesajele pozitive care transmit încredere, îi motivează să se străduiască, în timp ce mesajele care transmit neîncredere, îi demotivează și îi determină să renunțe. Comunicarea care sugerează că ei oricum vor eșua (Oare când vei fi capabil să ai răbdare? Cred că niciodată; Desenul nu e terminat, nu știu ce să mai fac cu tine), este recomandat să o înlocuiți cu transmiterea încrederii (Chiar dacă uneori este greu să ai răbdare să-ți vină rândul în liniște, cred că poți face lucrul acesta; Am văzut că te-ai străduit, îți voi arăta ce să faci ca să termini desenul).

• Manifestați consecvență în atitudini față de toți copiii din grupă/ clasă

Copiii sunt sensibili la comportamentul adulților, și ca urmare, ei pot sesiza foarte repede dacă anumiți copii sunt favorizați sau primesc mai multă atenție. Chiar dacă pot apărea anumite preferințe pentru unii dintre copiii din grupă/ clasă, acest lucru nu este indicat să fie evident pentru ei. De aceea, este de dorit să aveți aceeași atitudine și să comunicați la fel, indiferent dacă este vorba de copiii cu un comportament exemplar ori de cei al căror comportament este mai dificil de gestionat. Pentru a manifesta consecvență în atitudini, țineți cont de următoarele sugestii:

• implicați copiii în egală măsură în activități și asigurați-vă că nu există copii care sunt în mod constant excluși;
• comunicați aprecierea față de comportamentele pozitive;
• comunicați dezaprobarea față de comportamentele negative și căutați împreună cu ei soluții fără să-i învinovățiți;
• comunicați cu calm ceea ce așteptați, cu atât mai mult cu cât manifestarea furiei încurajează copiii să se comporte negativ.
  
  Loading...

Rezumat

• Instrucțiunile complexe alcătuite dintr-o secvență de comportamente sau regulile grupei/clasei reprezintă rutine, care sunt mai ușor de înțeles de către copii prin intermediul imaginilor.
• Avertismentele de tranziție sunt instrucțiuni care permit ghidarea copiilor către comportamente potrivite prin anticiparea acțiunilor viitoare.
• Comunicarea care ghidează înspre manifestarea comportamentelor pozitive presupune: punerea accentului pe exemplele pozitive de comportament din grupă/ clasă, concentrarea feedback-ului asupra modificării comportamentului, transmiterea încrederii în capacitatea copiilor de a manifesta comportamente adecvate și consecvența în atitudine a cadrelor didactice.