Ce este lauda? Lauda este o formă de recompensare socială a unui comportament. Aceasta are efecte pozitive asupra comportamentului copiilor, deoarece îi face să se simtă apreciați și le oferă sentimentul că sunt capabili prin forțe proprii, să facă lucruri valorizate de către cei din jurul lor. |
Care sunt strategiile prin care laudele sunt utilizate adecvat în grupă/ clasă? Lăudarea copiilor pare să reprezinte o sarcină foarte simplă pentru oricine. Totuși, în foarte multe situații, laudele NU sunt corect formulate, și din acest motiv, relevanța lor educativă poate fi serios afectată. În continuare, sunt prezentate câteva aspecte pe care este bine să le aveți în vedere cu privire la utilizarea laudelor.
Laudele nespecifice sunt acelea care conțin formule cum ar fi: Bravo! Foarte bine! Ce frumos din partea ta!, adică transmit o reacție pozitivă, fără a numi cu precizie comportamentul pe care l-au manifestat copiii. Timpul avut la dispoziție și numărul relativ mare de copii dintr-o grupă/ clasă, pot face acest tip de laudă mai ușor de pus în practică. Totuși, este important de menționat faptul că utilizarea lor în exces poate afecta relevanța lor pentru copii, care vor reține că orice fac este „foarte bine”. De aceea, o strategie și mai eficientă este de a formula laude specifice, care descriu comportamentul pe care-l apreciați (Ai făcut foarte bine că i-ai cerut voie înainte de a lua creionul; Bravo! Îmi place desenul tău pentru că e viu colorat). Exemple de laude specifice: Sunt mândru/ă de tine pentru că ai pus la loc jucăria în cutia ei fără să-ți spun. Mulțumesc pentru că ai așteptat în liniște să vin să văd ce ai lucrat. Te descurci grozav să îmbini piesele din acest puzzle. Foarte bine! Le voi spune părinților tăi cât de frumos ai răspuns astăzi. Ați făcut foarte bine că ați lucrat împreună la acest desen. De reținut! Copiii care manifestă probleme de comportament sunt adesea privați de atenție pozitivă. Din acest motiv, laudele specifice sunt mai eficiente decât cele nespecifice în a schimba felul în care comunicați cu ei și pentru a-i motiva să coopereze.
Lauda care etichetează copiii este aceea prin care sunt apreciate anumite caracteristici personale (Ești foarte cuminte; Ești un copil tare deștept). Este preferabil ca acestea să fie înlocuite cu laude specifice, care se referă la comportamentul lor (Îți mulțumesc că ai avut răbdare; Ai făcut foarte bine că te-ai străduit să rezolvi neînțelegerea cu calm). Dezvoltarea unei stime de sine sănătoase este legată de aprecieri cu privire la ceea ce copiii reușesc să facă pe cont propriu, NU de aprecieri privind caracteristici de personalitate. În acest fel, ei învață că lauda este o urmare a unei străduințe, a unui efort pe care l-au depus și nu a faptului că au anumite caracteristici. Pe termen lung este preferabil pentru copii să atribuie succesul, dar și eșecul unor factori controlabili cum este efortul, în loc ca aceste evaluări să se axeze pe calități sau caracteristici personale, care nu pot fi schimbate:
Lauda nu se rezumă doar la ceea transmiteți prin cuvinte, ci și la comportamentele non-verbale care le însoțesc. Lauda ar trebui însoțită de comportamente non-verbale cum ar fi zâmbetul, contactul vizual și apropierea fizică. De aceea, atunci când lăudați copiii, încercați să reduceți distanța fizică și să faceți contact vizual (dacă se poate contactul vizual ar trebui realizat la același nivel), pentru ca ceea ce transmiteți verbal să aibă impactul dorit. De asemenea, asigurați-vă că lauda este transmisă cu entuziasm, deoarece copiii sunt mult mai motivați să manifeste acele comportamente, care suscită reacții emoționale pozitive din partea dumneavoastră.
Nu întârziați cu laudele, deoarece copiii au nevoie să li se spună că ceea ce au făcut este apreciat într-un interval de timp relativ scurt după manifestarea comportamentului. Acest lucru este important, deoarece trecând la o altă activitate sau la un alt joc, exista riscul ca ei să nu-și mai amintească exact comportamentul la care faceți referire (Am fost mândră de tine după activitatea de azi dimineață, când ai adunat jucăriile/hârtiile de pe jos). Ca urmare, surprindeți comportamentele care vă încântă și spuneți-le acest lucru de îndată (Îți mulțumesc că ai adunat jucăriile/hârtiile de pe jos și că te străduiești să fii ordonată).
Lauda riscă să-și piardă relevanța dacă este însoțită de o critică (Este grozav că ai împărțit jucăria ta cu ceilalți copii, DAR văd că nu ajuți la adunatul jucăriilor). Atunci când observați un comportament pozitiv și unul mai puțin bun, acestea trebuie gestionate separat. Mai întâi, ar fi indicat să lăudați copilul pentru că a împărțit (M-am bucurat să văd că ai împărțit jucăria cu Mihai), apoi separat să-i atrageți atenția asupra celuilalt comportament (Văd că ceilalți copii pun jucăriile la loc. Te rog să pui la locul lor animalele de pluș cu care te-ai jucat).
Lauda reprezintă un mijloc de a ajuta copiii să persevereze și să depășească sentimentele de frustrare, mai ales când învață un nou comportament (Am văzut cât te-ai străduit să tragi acele linii cât mai drept. Cu încă un pic de exercițiu vor arăta și mai bine). De aceea, laudele contribuie la creșterea motivației de a manifesta comportamente adecvate, dar și la creșterea sentimentului de încredere în propriile lor puteri. Dacă acestea sunt utilizate doar pentru a aprecia perfecțiunea, este puțin probabil ca ei să se simtă motivați să persevereze dacă eșuează în ceea ce și-au propus. Aprecierea străduinței are impact mai mare asupra copiilor, deoarece le arată că eforturile lor nu sunt zadarnice și că acestea nu trec neobservate.
Copiii sesizează dacă lauda este nesinceră, ca urmare dacă nu vă puteți gândi la o laudă pe care s-o și credeți, este mai bine să evitați s-o transmiteți. Laudele NU trebuie să se transforme într-o corvoadă, ci ar trebui să vină de la sine, când observați că ei se comportă adecvat. |
Rezumat
|