Ce sunt consecințele logice? Consecințele logice reprezintă o urmare a unui comportament negativ prin care se urmărește asumarea urmărilor acelui comportament. De exemplu, dacă un copil a spart un obiect pentru că s-a jucat cu mingea în sala de grupă/ clasă (deși acest lucru nu este conform regulilor grupei/ clasei), atunci consecința logică este aceea că va ajuta la adunarea cioburilor; dacă un copil aruncă o anumită jucărie pe jos, atunci consecința logică este că va putea să se joace cu alte jucării, dar nu cu aceea pe care a aruncat-o. Consecințele logice sunt diferite de consecințele naturale. Acestea din urmă sunt consecințe care intervin în mod natural, fără intervenția adulților. De exemplu, o consecință naturală a faptului că un copil vorbește în timpul activităților este aceea că nu va putea fi atent la ceea ce-i spuneți și nu va ști ce are de făcut. |
Care sunt comportamentele care pot fi descurajate prin aplicarea consecințelor logice? O întrebare frecventă este în ce măsură consecințele logice sunt pedepse. Acestea pot fi percepute de copii ca pedepse doar dacă sunt utilizate în mod eronat. Atât timp cât consecințele îndeplinesc o serie de criterii, rolul lor este acela de a pune copiii în postura de a-și asuma responsabilitatea pentru propriile comportamente. Consecințele logice pot fi folosite în marea majoritate a situațiilor, în care aceștia se comportă neadecvat: 1) atunci când redirecționarea comportamentului eșuează; și 2) atunci când manifestă un comportament negativ în mod repetat, care nu poate fi ignorat (ex. nerespectarea repetată a unei reguli, agresivitatea, refuzul repetat de a urma o instrucțiune). Cum se aplică în mod corect consecințele logice? Pentru a utiliza în mod corect consecințele logice este necesar să țineți cont de câteva recomandări, descrise în mod detaliat în continuare.
De exemplu, mâzgălirea băncii are drept consecință curățarea ei, în timp ce împrumutarea unui obiect fără acord ar fi preferabil să fie urmată de înapoierea acestuia.
În orice situație problematică, propuneți-vă mai întâi să redirecționați comportamentul negativ ale copiilor și să găsiți împreună o soluție (Am observat că te-ai certat cu Marcel. Ce poți face în loc să-l împingi?). Apoi, avertizați copiii în legătură cu acea consecință, oferindu-le astfel posibilitatea de a-și corecta comportamentul (Fie alegi să împărți cuburile cu Marcel și atunci te poți juca în continuare cu el, fie dacă continui să-l lovești, voi fi nevoit/ă să vă despart și te vei juca cu altceva.). Aplicarea directă a consecinței, fără să-i avertizați, crește riscul ca ei să perceapă această reacție ca o pedeapsă.
La fel ca laudele și recompensele, consecințele ar trebui să survină la scurt timp după ce ați observat un comportament negativ. Dacă acest lucru nu este întotdeauna posibil imediat, asigurați-vă că la scurt timp după manifestarea acestuia, purtați o discuție despre ceea ce s-a întâmplat.
O perspectivă eronată este aceea conform căreia copiii învață să facă alegerile potrivite, dacă suferă sau dacă sunt induse sentimente de rușine, vinovăție sau frica de consecințe. Comentariile axate pe inducerea unor emoții negative sau prin care se formulează o amenințare (Nu mă așteptam să te comporți așa. Nu ți-e rușine!?; Am să le spun părinților tăi cum te comporți), reprezintă reacții neconstructive, care nu sunt asociate cu modificarea comportamentului. Ca urmare, simpla solicitare a unui comportament adecvat este suficientă (Am observat că banca aceasta e plină de mâzgăleli. Te rog să folosești cârpa aceasta ca s-o cureți; Dacă ai luat creionul fără să ceri voie, te rog îl înapoiezi).
Dacă în situațiile descrise mai sus, ați solicita copiilor să curețe toate băncile (pentru că au mâzgălit una singură) sau le-ați spune că le veți confisca creioanele (pentru că au luat unul fără să ceară voie), atunci cu siguranță aceste consecințe vor fi percepute ca nerezonabile, copiii simțindu-se nedreptățiți și prea puțin motivați să-și modifice comportamentul. Așadar, rețineți faptul că o pedeapsă disproporționată nu este mai eficientă și nici nu conduce la o mai bună colaborare în gestionarea comportamentului negativ. Chiar din contră, atunci când copiii percep consecința ca fiind prea dură, este mult mai probabil ca ei să repete comportamentul respectiv. De reținut! O sancțiune mai dură sau care durează mai mult, NU este MAI EFICIENTĂ!
Atunci când vă confruntați cu un comportament problemă, este importat inclusiv modul în care prezentați copiilor consecințele, adesea acest lucru având un impact semnificativ asupra gestionării eficiente a acestuia. De exemplu, dacă un copil din grupă/ clasă vine cu un obiect de acasă, pe care apoi refuză să-l împartă puteți propune alternative (Fie punem jucăria la loc în dulap/ ghiozdan, fie ești de acord s-o împarți cu ceilalți și vă jucați împreună cu ea. Ce preferi să faci?). Oferirea posibilității de a alege între două opțiuni, oferă copiilor posibilitatea de a-și asuma responsabilitatea pentru alegere și este percepută diferit față de comunicarea consecinței fără oferirea alternativei constructive (Dacă continui să refuzi să împarți jucăria, voi fi nevoit/ă să te rog s-o pui la loc în ghiozdan), Solicitarea părerii copiilor și implicarea lor în decizii, îi ajută să înțeleagă mai bine din ce motiv nu sunteți de acord cu ceea ce fac. De asemenea, previne refuzurile încăpățânate de a manifesta anumite comportamente, pe care copiii le percep ca impuse de adulți. De reținut! Oferirea alternativelor reprezintă o soluție simplă și eficientă pentru a obține cooperarea copiilor.
Situațiile în care copiii se comportă negativ pot fi o oportunitate de învățare, în care le puteți solicita să propună ei însiși soluții, care să rezolve problema într-o manieră constructivă și care să încurajeze manifestarea empatiei (Văd că i-ai pus piedică și Mihai a căzut. Acesta nu este un comportament prietenos. Ce crezi că poți face ca să-ți repari greșeala?).
Dacă aplicați o consecință logică în cazul unui copil pentru că s-a comportat greșit, asigurați-vă că aveți aceeași atitudine în mod consecvent. Evitați să favorizați sau să considerați că un comportament este necesar să fie corectat doar atunci când anumiți copii îl manifestă, dar nu și atunci când același comportament este manifestat de către cei care se comportă ireproșabil majoritatea timpului. Inconsecvența în atitudini este ușor sesizabilă de către ei și sunt percepute ca lipsă de corectitudine, deoarece unii copii primesc tratament preferențial. Din acest motiv, este preferabil să aplicați consecințe tuturor copiilor, care aleg să continue comportamentul negativ.
De exemplu, atunci când copilul a curățat banca mâzgălită sau atunci când înapoiază creionul luat fără permisiune, lăudați comportamentul (Mulțumesc că ai curățat banca, acum arată mult mai bine. Te rog să ai grijă să fie la fel de curată și pe viitor; Este foarte bine că ai dat creionul înapoi, data viitoare te rog să-l ceri). Lauda are rolul de a crește motivația copiilor de a repeta comportamentul adecvat. |
Sumarizare
|