Curriculum

Includerea

back butonheader intro.module

De ce utilizarea excluderii se finalizează frecvent prin eșecul de a modifica comportamentele negative?

O metodă frecvent folosită în mediul educațional pentru a gestiona unele comportamente negative este excluderea. Excluderea presupune retragerea beneficiului de a interacționa cu ceilalți prin trimiterea copiilor într-un anumit loc din sala grupei/ clasei pentru o perioadă limitată de timp.

Cel mai adesea, comportamentele care scapă de sub control, cum ar fi agresivitatea sau refuzul repetat al copiilor de a face anumite lucruri sunt urmate de excludere. În ciuda faptului că pare o soluție simplă și relativ la îndemâna oricui, problemele care pot interveni odată cu aplicarea ei sunt multiple. Pentru a lămuri acest aspect, în continuare sunt prezentate comparativ comportamentele care ar trebui să însoțească excluderea și modul în care aceasta este aplicată în realitate în multe contexte educaționale.

 Excluderea (modul corect de aplicare)

 Excluderea (modul incorect de aplicare) 

- excluderea se utilizează FOARTE RAR și doar pentru comportamente agresive repetate;
- excluderea are loc într-un spațiu în care copiii au posibilitatea să se liniștească și să se gândească la cum ar proceda pe viitor în aceeași situație;
- excluderea durează cel mult 5 minute, iar copiii știu acest lucru;

- excluderea este urmată de o discuție, în care cadrul didactic clarifică copiilor de ce comportamentul este greșit și discută alternativele adecvate împreună cu ei.

 - excluderea se utilizează FOARTE DES pentru aproape orice comportament negativ;
- excluderea are loc într-un spațiu căruia i se asociază conotații negative (banca măgarului, colțul rușinii etc.) și fără ca acei copii să aibă o temă de gândire;
- excluderea durează peste 5 minute și participarea copiilor la activitățile din grupă/ clasă este limitată;
- excluderea este urmată de reintroducerea copiilor în grup cu minim de efort orientat înspre corectarea comportamentului.

 

Prin evaluarea comparativă a celor două strategii pe baza informațiilor din tabel, este destul de evident că excluderea greșit aplicată, în loc să reprezinte o soluție se transformă într-o sursă de încurajare a comportamentelor negative. De aceea, este important să cunoașteți indiciile care vă arată că excluderea NU funcționează:

  • Copiii nu au răbdare să stea în excludere, pleacă de la locul sau de pe scaunul pe care au fost trimiși înainte de trecerea celor 5 minute.
  • Imediat ce aud că vor fi trimiși pe scaun sau la colț, copiii încearcă să se ascundă sau să evite sancțiunea.
  • Comportamentul copiilor NU se modifică, ba chiar uneori sunt chiar mai puțin dispuși să colaboreze înspre modificarea comportamentului.
  • Copiii devin extrem de agitați și de furioși, adică în loc să se liniștească, manifestă exact comportamentele opuse și emoțiile lor scapă de sub control.
  • Același copil din grupă/ clasă este în mod repetat exclus pe parcursul unei zile.
  • Adultul care aplică excluderea devine din ce în ce mai frustrat, ca urmare a haosului generat de reacțiile emoționale incontrolabile ale copiilor.

De reținut! Excluderea greșit aplicată încurajează comportamentele negative în mai mare măsură decât le descurajează și crește nivelul de stres al cadrului didactic.

Cum se utilizează în mod corect includerea?

Pentru a evita neplăcerile asociate cu aplicarea incorectă a excluderii, o alternativă este includerea. Aceasta reprezintă o metodă prin care atenția adultului este îndreptată către copii, chiar și atunci când comportamentul manifestat a fost unul negativ, cu scopul de a identifica soluții fără ca ei să-și piardă dreptul (chiar și temporar) de a participa activ la activitățile din grupă/ clasă.

Așadar, dacă excluderea este adesea prea dificil de pus corect în practică, o alternativă pentru a încuraja orientarea spre soluții este reprezentată de includere, deoarece:

  • oferă copiilor sentimentul că sunt ascultați și reacțiile lor emoționale sunt validate;
  • oferă adultului oportunitatea de a avea o conversație prin intermediul căreia să clarifice copiilor de ce un anumit comportament nu este cel mai potrivit;
  • oferă adultului posibilitatea să găsească o soluție în manieră colaborativă, pe care copiii s-o adopte rapid și cu minim de împotrivire.

Aplicarea acestei strategii se realizează atunci când observați manifestarea agresivității fizice sau verbale, ori constatați faptul că unii copii continuă să manifeste comportamente prin care-și își deranjează colegii în timpul activităților, în ciuda tentativelor de a le reorienta către altele pozitive. Este important de reținut faptul că în asemenea situații, este important să ghidați copiii în gestionarea emoțiilor negative și/sau în rezolvarea de probleme, conform recomandărilor descrise în mai mare detaliu în secțiunile corespunzătoare Curriculum-ului de dezvoltare a competențelor social-emoționale. Așadar, atunci când comportamentele negative persistă sau copiii intră în conflicte, gestionarea comportamentului înseamnă și ghidarea lor către identificarea unor soluții adecvate de comportament. 

Includerea presupune o conversație între cadrul didactic și copii, în care să țineți cont de următoarele recomandări:

  • Chemați copiii într-un moment mai liber deoparte pentru o discuție. Atrageți-le atenția asupra comportamentului observat și stabiliți ce consecințe are acel comportament asupra lor și asupra celorlalți (Văd că sunteți foarte vorbăreți și bucuroși să povestiți unul cu altul. Numai că atunci când învățăm ceva împreună, nu este momentul potrivit pentru acest lucru. Ce credeți că se întâmplă, dacă voi povestiți în loc să fiți atenți la activitate?).
  • Oferiți copiilor oportunitatea să propună o soluție (Ce credeți că ați putea face ca acest lucru să nu se mai repete?). Dacă au dificultăți, oferiți două alternative plauzibile dintre care pot alege (Pentru ca acest lucru să nu se mai întâmple și pentru ca voi să fiți atenți, fie veți sta la activitățile de citit lângă alți colegi, fie rămâneți unul lângă altul, dacă puteți sta în liniște amândoi. Ce este mai ușor pentru voi?).
  • În cazul în care copiii optează să stea unul lângă altul și promit că vor fi atenți, atrageți-le atenția asupra posibilelor consecințe, în cazul în care acest lucru nu se întâmplă (Dacă veți continua să vorbiți în timpul lecției/ activității, atunci voi fi nevoit/ă să vă așez lângă alți colegi). Astfel, copiii sunt avertizați asupra felului în care veți reacționa, dacă ei nu vor respecta înțelegerea.
  • În majoritatea situațiilor, o astfel de discuție va fi urmată de manifestarea de către copii a alegerii pe care și-au asumat-o. În cazul în care reacția lor este inversă, atunci explicați-le calm faptul că vor trebui să se așeze lângă alți colegi și veți încerca cu altă ocazie să vedeți dacă reușesc să fie atenți când stau împreună (Văd că deocamdată nu reușiți să stați împreună fără să povestiți. De aceea, Mihai se va muta lângă Ana, iar Maria se va așeza lângă Mara. Mâine veți primi o nouă șansă să-mi arătați că puteți sta unul lângă altul fără să povestiți în timpul activității/ lecției). Odată ce ați avertizat copiii cu privire la reacția pe care urmează să o aveți dacă acel comportament negativ persistă, asigurați-vă că ați pus în aplicare consecința. În caz contrar riscați să constatați eșecul în modificarea comportamentul negativ. În schimb, în situația în care copiii optează pentru manifestarea comportamentului adecvat, amintiți-vă să-i lăudați (Mă bucur să văd că ați stat în liniște și ați fost atenți).

De reținut! Includerea reprezintă o combinație de strategii prin care aplicați principii de gestionare a emoțiilor negative sau de rezolvare a problemelor, precum și pe cele legate de aplicarea consecventă a consecințelor logice, pe care le-ați stabilit împreună pentru continuarea manifestării unui comportament negativ.

Loading...

Rezumat

  • Excluderea poate avea efect de responsabilizare asupra copiilor, doar atunci când adultul pune accent pe rezolvarea problemei, nu pe ideea de a-i pedepsi refuzându-le dreptul de a participa la activitate împreună cu grupa/ clasa.
  • Includerea, spre deosebire de excludere, nu face uz de limitarea accesului copiilor la învățare sau la socializarea cu ceilalți copii, ceea ce crește nivelul de cooperare în rezolvarea problemei și are mai multe șanse de a-i motiva să-și modifice comportamentul negativ.
  • Includerea presupune aplicarea unui demers de rezolvare de probleme și/sau gestionare a emoțiilor negative, NU doar gestionarea comportamentului problemă.
  • Includerea presupune avertizarea copiilor în legătură cu posibilele consecințe logice în cazul în care ei persistă în manifestarea comportamentului negativ și aplicarea lor consecventă în cazul în care se întâmplă acest lucru.
  • Aplicarea adecvată a soluției identificate este important să fie urmată de lăudarea comportamentului adecvat.

back buton

Sediul central

INSTITUL DE PSIHOLOGIE

str. Republicii nr. 37,
400015, Cluj-Napoca

Telefon: + 40 264 590 967

Email: info@childeqguide.org