|
Ce înseamnă comunicare pe picior de egalitate între cadrul didactic și părinte?
Atunci când interacționați cu părinții, este important să evaluați cât mai acurat contextul de comunicare în care vă aflați. Acesta se poate plia pe unul dintre următoarele scenarii:
- Cadrul didactic adoptă o poziție de superioritate în raport cu părintele, situație în care este puțin probabilă construirea unui parteneriat solid și productiv, deoarece părintele va fi convins că părerea lui nu este valorizată și nici nu este relevantă.
- Cadrul didactic și părintele nu au încredere în abilitățile lor și nu comunică, situație în care niciunul dintre parteneri nu acționează proactiv, încrederea reciprocă este redusă, și ca urmare, relația de comunicare nu este una funcțională.
- Cadrul didactic se plasează pe o poziție de inferioritate față de părinte, situație în care părintele preia rolul de decident și face ceea ce consideră că este mai bine pentru copil, fără a ține cont de o altă părere, mai ales atunci când cadrul didactic nu are abilități de comunicare suficient de bine dezvoltate pentru a-și argumenta și susține punctul de vedere.
- Părintele și cadrul didactic se situează pe aceeași poziție, situație în care părintele și cadrul didactic exprimă încredere în sine și în competențele lor, ceea ce permite dezvoltarea unui parteneriat durabil și sănătos, bazat pe comunicare deschisă și constantă.
Așadar, atunci când fiecare partener își asumă roluri potrivite experienței fiecăruia, iar cadrul didactic contribuie cu experiența sa de la grupă/ clasă, în timp ce părintele oferă perspectiva sa asupra copilului său, se creează premisele colaborării dintre dumneavoastră și părinți.
|
|
Care sunt posibilele obstacole în comunicarea cu părinții?
Comunicarea cu părinții nu se face întotdeauna cu ușurință, de aceea este posibil să întâmpinați o serie de bariere, pe care va trebui să le gestionați cu succes. Barierele în comunicare sunt date în principal de:
- Lipsa timpului (Sunt prea ocupat/ă) - unii părinți invocă munca drept principal obstacol în ceea ce privește timpul petrecut cu copii, participarea la ședințe sau implicarea în activitățile de la grădiniță/ școală.
- Neîncrederea în abilitățile de a-și educa propriul copil (Grădinița/ școala îl va învăța mai bine ca mine) – sunt părinți convinși că sunt insuficient pregătiți sau nu au capacitatea de a gestiona educația copiilor lor, și din acest motiv, sunt în cel mai bun caz participanți pasivi la interacțiunile cu dumneavoastră.
- Plasarea responsabilității educării copilului în afara familiei (Grădinița/ școala ar trebui să facă asta) – unii părinți își exprimă convingerea că rolul lor în educarea copiilor devine unul secundar, odată ce ei sunt înscriși la grădiniță/ școală, iar refuzul de a-și asuma contribuția proprie, îi determină să fie adesea reticenți la ideea de colaborare și absentează constant de la întâlnirile programate la grădiniță/ școală.
- Convingeri exagerate cu privire la propriile competențe (Eu știu cel mai bine ce este de făcut pentru copilul meu) – acești părinți au tendința de a respinge sugestiile sau recomandările venite din partea cadrelor didactice, mai ales în situațiile în care copiii lor manifestă probleme de comportament; frecvent, ei adoptă reacții defensive și refuză comunicarea pe marginea acestui subiect.
- Lipsa de așteptări legate de felul în care copiii lor se comportă la grădiniță/ școală – sunt adesea părinți a căror experiență în raport cu sistemul educațional este limitată sau chiar negativă, motiv pentru care eforturile lor de comunicare legate de acest subiect sunt minime.
Care sunt strategiile care ajută la depășirea blocajelor în comunicarea cu părinții?
Blocajele de comunicare sunt depășite cu mai mare ușurință, prin perseverența dumneavoastră în a informa părinții în legătură cu activitățile copiilor lor de la grădiniță/ școală și prin adoptarea unui stil de comunicare bazat pe cooperare. Punerea în practică a strategiilor descrise în continuare, NU oferă garanții că veți reuși să comunicați optim cu toți părinții, însă cu siguranță se vor dovedi utile pentru a-i implica pe majoritatea dintre ei și pentru a depăși cu succes barierele de comunicare prezentate anterior.
- O primă strategie este reprezentată de consecvență, adică efortul constant al cadrului didactic de a comunica cu părintele. Manifestarea consecvenței este utilă chiar și atunci când părinții invocă lipsa timpului drept scuză pentru a refuza comunicarea, deoarece odată ce efortul dumneavoastră este observat, este mai puțin probabil ca părintele să continue să utilizeze această scuză. Din punct de vedere psihologic, oamenii simt nevoia să se arate mai îndatoritori și cooperanți cu cei care se străduiesc să le câștige încrederea.
Așadar, trimiteți constant părinților atât informări legate de activitățile de la grupă/ clasă, cât și informări scrise despre progresele individuale ale copiilor. De asemenea, chiar dacă veți constata că unii dintre ei continuă să evite implicarea, este recomandat să preluați inițiativa și să le solicitați să participe la o întâlnire individuală cu dumneavoastră. Pentru a-i încuraja să răspundă pozitiv invitației, menționați inclusiv disponibilitatea de a stabili întâlnirea online pentru a reduce timpul pierdut cu deplasarea până la grădiniță/ școală.
De reținut! Insistența de a comunica cu părinții, chiar și atunci când aceștia NU par interesați sau preocupați de acest lucru, se poate dovedi importantă pentru a stabili o relație de comunicare cu ei.
- Ședințele cu părinții este important să se rezume la informații care îi privesc pe toți copiii, nu doar pe unii dintre ei. Comunicarea despre anumite probleme sau dificultăți ale copiilor, ar trebui detaliată în cadrul întâlnirilor individuale pentru a evita stigmatizarea părinților sau compararea copiilor din grupă/ clasă pe criterii lipsite de relevanță. Evitarea acestor comportamente transmite părinților sentimentul că pot avea încredere în dumneavoastră, deoarece nu se vor simți puși în posturi jenante față de ceilalți părinți.
- Părinții NU sunt elevi care trebuie să asimileze cunoștințe și competențe din programa școlară, sunt adulți responsabili de creșterea și educarea copiilor. Tratați-i ca atare în cadrul ședințelor sau întâlnirilor individuale, solicitându-le părerea și oferindu-le oportunitatea de a-și exprima punctul de vedere (Mi-ar plăcea să știu care este părerea dumneavoastră despre acest lucru; M-aș bucura dacă am putea găsi împreună o soluție). Astfel, transmiteți faptul că opiniile lor sunt valorizate și că le apreciați implicarea. În special părinților care-și subestimează propriile abilități în ceea ce privește educarea copiilor, simplul fapt că aveți o atitudine suportivă și deschisă, le va crește disponibilitatea de colaborare.
De reținut! Un bun indicator al nivelului de colaborare este reprezentat de cât timp vorbește cadrul didactic, respectiv cât timp vorbește părintele. Este preferabil ca fiecare să comunice aproximativ 50% din timpul alocat întâlnirii.
- În cazul în care solicitați părinților să discutați despre aspecte problematice în comportamentul copiilor, asigurați-vă că abordați contextul de comunicare acordând atenție potențialelor bariere:
- explicați părinților care sunt punctele forte ale copilului și ce anume apreciați la comportamentul său (Marc este un copil foarte talentat la desen și este mereu printre primii, care ridică mâna la activitățile din grupă/ clasă), deoarece aceste remarci setează o tonalitate pozitivă în cadrul întâlnirii și reduc riscul ca părinții să se simtă jenați sau trași la răspundere, ceea ce e mai probabil să se întâmple când discuția este orientată exclusiv pe aspecte problematice;
- evitați etichetările (Copilul dumneavoastră este agresiv și indisciplinat), precum și criticile la adresa părinților (Chiar nu puteți face nimic în acest sens?), deoarece impactul acestora asupra situației de comunicare va fi negativ; reacțiile defensive ale părinților pot fi prevenite, atunci când orientați comunicarea pe descrierea problemei și nu pe blamarea cuiva (Am observat faptul că Marc se ceartă cu ceilalți copii și-i lovește. Acest lucru mă îngrijorează, deoarece unii copii refuză să se joace cu el, iar eu nu-mi doresc să fie exclus din grup);
- solicitați părinților cooperarea și implicarea în rezolvarea problemei (M-aș bucura dacă am putea să găsim împreună o rezolvare); evitați să oferiți sau să impuneți propriile soluții (Cred că ar trebui să discutați cu el despre soluțiile prin care poate rezolva conflictul), concentrați-vă pe a ajuta părintele să le propună sau să le evalueze pe acelea pe care le-a încercat deja (Îmi puteți spune care credeți că ar fi o variantă de a rezolva problema? Ați încercat deja o soluție?);
- propuneți-vă să ascultați activ ceea ce vă spun părinții și să empatizați cu ei (. Îmi dau seama că pentru dumneavoastră este o situație dificilă și este frustrant că nu ați găsit încă cea mai bună strategie. Este un comportament pe care-l manifestă și alți copii de aceeași vârstă și în timp sunt sigur/ă că-și va corecta comportamentul); mai ales când părinții se simt neajutorați sau lipsiți de speranță, faptul că le validați emoțiile și perspectiva asupra situației, crește nivelul de deschidere înspre comunicare pentru că se simt acceptați și înțeleși;
- stabiliți un plan de intervenție de comun acord (Cred că ar putea fi o soluție foarte bună aceasta pe care ați sugerat-o să discutați cu el dinainte cum ar fi bine să se comporte în acea situație. Voi proceda și eu la fel, deja am discutat cu el despre Cartonașele cu soluții, care-l ajută să găsească comportamente frumoase. Credeți că ar ajuta?), pe care să-l implementeze atât părinții acasă, cât și dumneavoastră în grupă/ clasă; cercetările din psihologie arată că atunci când oamenii colaborează în vederea identificării soluțiilor, cresc semnificativ șansele ca acea strategie să fie pusă în aplicare;
- agreați împreună cu părinții o modalitate de a verifica progresele realizate (Vă propun să ne întâlnim să discutăm despre progrese peste 2-3 săptămâni. Credeți că sunteți disponibil/ă?), deoarece atunci când progresele întârzie să apară, este posibil ca strategia aleasă să nu fie cea mai potrivită și să fie nevoie să ajustați planul de intervenție.
|
