Pas 1: Abilitatea de reglare emoțională

Vârsta preșcolară reprezintă o etapă de tranziție, în care copiii încep să învețe mai multe despre autoreglarea emoțională, adică ei reușesc din ce în ce mai frecvent să-și gestioneze emoțiile pe cont propriu. Astfel, ei sunt în mai mică măsură dependenți de sprijinul adulților comparativ cu etape premergătoare în dezvoltarea lor. Capacitatea de reglare emoțională autonomă presupune dobândirea unor strategii prin care ei gestionează intensitatea reacțiilor lor emoționale și le manifestă într-o manieră acceptabilă, fără să recurgă la agresivitate sau crize de furie.   

Reglarea emoțiilor la această vârstă implică diferite strategii, precum: 1) concentrarea asupra respirației cu scopul de a reducere intensitatea reacțiilor fiziologice (din corp) care însoțesc emoțiile negative; aceste strategii funcționează prin creșterea aportului de oxigen în sânge, ceea ce induce relaxarea musculaturii și reduce intensitatea semnalelor pe care corpul le transmite despre starea emoțională trăită; 2) reorientarea atenției prin opțiunea pentru un comportament pozitiv sau o imagine mentală care calmează (număratul în gând, vizualizarea unei imagini relaxante); și 3) monologul interior pozitiv, adică activarea unor gânduri constructive care permit un control eficient asupra intensității cu care sunt resimțite emoțiile negative în detrimentul monologului interior negativ care crește intensitatea acestora.

Felul în care copiii reușesc să-și gestioneze emoțiile, mai ales dacă strategiile utilizate de ei sunt eficiente, este relevant deoarece acest lucru le permite să se adapteze mai bine unor situații sociale (joc, interacțiuni cu adulții) care pot activa reacții emoționale negative. Ca urmare, copiii care manifestă o mai bună capacitate de a-și gestiona emoțiile negative, mai ales furia, sunt mai plăcuți și populari printre colegilor lor și sunt mai bine pregătiți să facă față cerințelor din activitățile structurate de învățare deoarece își concentrează mai bine atenția și au mai multă răbdare. Din aceste motive, învățarea unor modalități eficiente de gestionare a emoțiilor este important să se facă cât mai timpuriu și are beneficii pentru adaptarea socială și școlară a copiilor.

Pas 2: Metode de exersare în cadrul Curriculum-ului:

• Povești ilustrate/ animații
  

Povestea/ animația Superputerea lui Ozzy familiarizează copiii cu mindfulness, o superputere, care îi ajută să se liniștească atunci când simt o emoție intensă prin concentrarea asupra propriei respirații. Apoi, personajul principal din povestea Țestoasa Tobias își găsește superputerea îi familiarizează cu o tehnică prin care își pot imagina că se retrag în carapace, unde se liniștesc și caută o soluție potrivită situației. În cea de-a treia poveste, Superputerea Vulpoiului cel Înțelept: gândurile albină, personajul principal le explică copiilor diferența dintre gândurile „păianjen”, gânduri neconstructive responsabile de creșterea intensității emoțiilor negative și gândurile „albină”, gânduri constructive care ajută la reducerea intensității lor. Astfel, fiecare personaj prezintă copiilor una dintre cele trei strategii de reglare emoțională despre care învață pe parcursul acestui Modul: concentrarea asupra respirației, reorientarea comportamentului și înlocuirea gândurilor neconstructive cu altele constructive.

• Cartonașe cu soluții/ Cartonașe gândul „albină” și „păianjen”

Cartonașele cu soluții ilustrează câteva comportamente pozitive, pe care copiii le pot alege drept modalități de a reacționa în situații cu încărcătură emoțională negativă. Acestea le puteți folosi ca materiale suport atât în cadrul activităților din acest Modul, cât și în contexte cotidiene de la grupă/ clasă pentru a ghida copiii înspre alegerea unor comportamente pozitive, mai ales atunci când trăiesc emoții negative. Pentru a facilita accesul copiilor la Cartonașele cu soluții,  găsiți un loc din sala grupei/ clasei, în care să le așezați, astfel încât ei să poată să caute soluțiile potrivite și pe cont propriu.

În mod similar, Cartonașele gândul „albină”/ „păianjen” reprezintă suporturi vizuale, care sprijină copiii în a face distincția între gândurile care ajută, respectiv cele care nu-i ajută să se comporte adecvat, atunci când resimt emoții intense. Astfel, ei învață să asocieze imaginea albinei cu gândurile constructive, care îi ajută să se liniștească și să găsească soluții pentru a se simți mai puțin furioși, triști, rușinați etc. (oricine greșește; mai încerc o dată; dacă nu-mi place pot să-mi găsesc altceva cu care să mă joc); în același timp, imaginea păianjenului este asociată cu gândurile mai puțin constructive, care sunt responsabile de creșterea intensității furiei, tristeții, rușinii etc. (sunt un prost/ o proastă că am greșit; dacă nu fac cum vreau eu, le arăt eu lor). 

• Scenarii ilustrate/ jocuri de rol

Scenariile ilustrate  descriu situații în care personajele trăiesc reacții emoționale negative în contexte activatoare tipice vârstei. Astfel, aceste contexte sunt menite să ofere copiilor oportunitatea de a propune strategii de gestionare a emoțiilor legate de superputerile personajelor din poveștile ilustrate. În același timp, aceste scenarii sunt însoțite de recomandarea să puneți în scenă jocuri de rol pentru exersarea soluțiilor propuse de către ei, ceea ce îi pregătește și îi încurajează să le adopte și în situații cotidiene.

Pas 3: Strategii de consolidare integrate în activitățile cotidiene de la grupă/ clasă

Activitățile din cadrul Curriculum-ului pentru dezvoltarea competențelor social-emoționale reprezintă o componentă importantă, însă impactul lor este minim dacă nu sunt însoțite de aplicarea câtorva strategii menite să sprijine copiii să-și gestioneze emoțiile în contexte în care se confruntă cu astfel de dificultăți.

- Modelarea abilităților de reglare emoțională
Comportamentul cadrului didactic reprezintă un model pentru copii, de aceea propria capacitate de face față emoțiilor negative reprezintă un exemplu din care ei au de învățat. Menținerea unui ton potrivit al vocii, manifestarea dezaprobării într-o manieră constructivă, precum și gestionarea cu calm a emoțiilor negative ale copiilor din grupă/ clasă, crește încrederea lor că vor fi ajutați și înțeleși atunci când se vor confrunta cu asemenea situații.

- Expectanțe realiste din partea comportamentului copiilor
La grădiniță, respectiv în primii ani de școală, copiii au nevoie de relativ mult sprijin pentru a deprinde cu succes abilitățile de reglare emoțională. De aceea, este important să conștientizați faptul că acest proces se va lovi de eșecuri repetate sau progresele vor fi uneori mai lente decât v-ați aștepta. Așadar, înarmați-vă cu răbdare și încercați să vă temperați expectanțele, deoarece capacitățile lor de autocontrol sunt dependente de arii ale creierului care sunt insuficient maturate în această etapă a dezvoltării lor. Acest lucru înseamnă că uneori ei își vor percepe emoțiile ca fiind copleșitoare și greu de gestionat pe cont propriu. Acceptați așadar eșecurile ca pe un lucru firesc și nu lăsați astfel de momente să vă demotiveze să le oferiți sprijin copiilor în gestionarea emoțiilor negative.

- Crearea unui mediu educațional cu solicitări rezonabile
Atunci când copiii sunt bombardați cu prea mulți stimuli, iar resursele lor de gestionare a unei situații se reduc, este cu atât mai probabil să intervină suprasolicitarea, și implicit, gestionarea ineficientă a emoțiilor. Rutinele zilnice, activitățile variate și adaptate nivelului lor de dezvoltare, alternarea între activitățile statice și cele care implică mișcare, reprezintă metode de reducere a stresului cu care se confruntă copiii. Utilizând aceste strategii, vă asigurați că ei dispun de mai multe resurse de concentrare a atenției, pe care le pot folosi pentru gestionarea constructivă a propriilor emoții. În acest sens, puteți opta pentru utilizarea strategiilor de tip mindfulness descrise în Activitatea 1 (inclusiv cele din secțiunea Sugestii practice).

- Ghidajul pentru gestionarea emoțiilor negative:

• Discutarea și gestionarea emoțiilor negative. Copiii învață despre gestionarea emoțiilor negative, mai ales atunci când adulții manifestă deschidere și-i ajută să și le conștientizeze și să le gestioneze (Văd că ești trist/ă. Îmi spui ce s-a întâmplat?). În asemenea situații este important să validați reacția emoțională a copiilor (Îmi pare rău că ești trist/ă pentru că desenul pe care l-ai pregătit pentru mama ta s-a stricat). Oferiți copiilor sugestii pentru a gestiona situația și manifestați-vă disponibilitatea de a-i ajuta (Ai vrea să-l refaci? (...) Preferi să lucrezi singur/ă la el sau dorești să te ajut și eu?). Atunci când copiii simt că se pot baza pe dumneavoastră, este mai probabil ca ei să vă împărtășească emoțiile lor și să se simtă în siguranță discutându-le cu împreună.

De asemenea, în funcție de situație, puteți opta pentru a-i ajuta să pună în practică una dintre strategiile de gestionare a emoțiilor pe care le-au învățat la grupă/clasă:

1. să utilizeze superputerea lui Ozzy pentru a se liniști;
2. să utilizeze superputerea lui Tobias, când sunt furioși și se află în căutarea unui comportament prietenos;
3. să utilizeze superputerea Vulpoiului cel Înțelept, adică să înlocuiască gândurile „păianjen” (nu sunt bun/ă de nimic; mereu greșesc; e nedrept etc.) cu cele „albină” (sunt bun/ă pentru că mă străduiesc; uneori mai și greșesc; e și rândul celorlalți), atunci când interpretările lor sunt responsabile de intensificarea emoțiilor negative.
   
   Loading...

• Gestionarea furiei. Acordați atenție mai ales emoțiilor de furie/ frustrare, pe care le simt copii, deoarece gestionarea acesteia reprezintă principala provocare pe care o întâmpină adulții. Acest lucru se datorează faptului că manifestarea necontrolată a acestei emoții este asociată cu o frecvență mai crescută a comportamentelor agresive. Pentru a-i ghida în reglarea furiei, este important să luați în considerare două tipuri de strategii:
  • Prevenirea reacțiilor emoționale de furie. Atunci când știți că unii copii din grupă/ clasă au dificultăți în gestionarea anumitor situații, mai ales a celor care provoacă frustrare, anticipați problema și încercați să-i ghidați către identificarea unor soluții constructive (Anda, se poate ca leagănele să fie ocupate de alți copii, când vom merge în curte. Ce poți face ca să ai răbdare până se eliberează unul dintre ele?). În cazul în care au dificultăți în a propune soluții, puteți să le sugerați variante dintre care să aleagă (Poți să te joci cu altceva până se eliberează leagănul sau poți să rogi un copil să te lase și pe tine să te dai în leagăn) sau să le puneți la dispoziție Cartonașele cu soluții pentru a facilita alegerea unui comportament prietenos.
    
    Loading...
  • Gestionarea reacțiilor emoționale de furie, odată ce ele se manifestă. Uneori manifestarea emoției nu poate fi prevăzută și/sau prevenită, situație în care este important să vă asigurați că abordați situația cu mult calm. În prima fază, încercați să-i ajutați să se liniștească cu ajutorul uneia dintre superputerile învățate în cadrul activităților din acest Modul, ideal cea pe care o preferă (Ce crezi că ar face Ozzy acum?; Ce ar face broscuța țestoasă ca să se liniștească?). Când observați că furia a scăzut în intensitate, este important să le validați emoția (Știu că este neplăcut când este nevoie să ai răbdare, știu că-ți doreai să fii primul/a). Apoi, cereți-le să identifice un comportament pozitiv, care să-i ajute să gestioneze emoția (Cât aștepți ce ai putea să faci ca să fii mai puțin furios/oasă?). Dacă este nevoie, puneți la dispoziția lor Cartonașele cu soluții pentru a facilita alegerea unui comportament adecvat.

• Lăudarea eforturilor copiilor de a-și gestiona emoțiile

Oferiți feedback copiilor, atunci când observați faptul că au reușit să comunice în mod adecvat despre emoțiile lor sau că fac alegeri potrivite privind comportamentele lor (Am observat  că deși v-ați certat pentru jucărie, v-ați împăcat și v-ați jucat împreună; Am văzut că i-ai spus Mariei că te-a supărat și că dorești să-ți înapoieze, când ți-a luat cartea fără să ceară voie. Sunt mândru/ă de felul în care ai procedat). 

• Evitarea folosirii pedepselor pentru manifestarea emoțiilor negative

Sancționarea copiilor pentru emoțiile lor negative este greșită, deoarece pedeapsa NU îi învață cum să le gestioneze mai bine. Din acest motiv, atunci când observați că aceste emoții se manifestă prin comportamente agresive, luați în mod ferm atitudine împotriva lor și sprijiniți copiii în propunerea unor soluții care încurajează exprimarea constructivă a nemulțumirii  (Știi că nu-mi place să văd copii care-i lovesc pe ceilalți. Ce crezi că poți face în loc să-l lovești pe Gabriel?).