Strategii

Manifestări ale stresului

back butonheader intro.module

Rezumat:

Care sunt manifestările tipice stresului?
Stresul
se manifestă prin reacții emoționale, prin comportamente, prin modificări ale gândurilor și ale reacțiilor din corp.

Care este mecanismul prin care stresul afectează relația părinți-copii?
Atunci când părinții sunt stresați crește riscul manifestării unor reacții mai puțin constructive  ca răspuns la comportamentele negative ale copiilor, cum ar fi evitarea sau reacțiile excesive/disproporționate. Ca urmare a utilizării acestor strategii, cei mici se simt neînțeleși și respinși, motiv pentru care se vor comporta neadecvat, ceea ce accentuează stresul părinților. Astfel, ia naștere un „cerc vicios” în care reacțiile neconstructive ale părinților și ale copiilor se influențează și se amplifică reciproc.

Aprofundarea temei:

Stresul este însoțit de câteva semne, iar recunoașterea lor reprezintă primul pas înspre mai buna gestionare a acestuia. Stresul presupune patru tipuri de manifestări:

  • reacții emoționale (ce simțiți) negative cum ar fi teama, neliniștea, nervozitatea, furia, tristețea, lipsa de speranță, nemulțumire, vinovăție etc.;
  • reacții comportamentale (ce faceți) cum ar fi agresivitatea, plânsul, izolarea sau refuzul de a comunica cu cei din jur, amânarea, probleme legate de somn (adormirea întârziată sau dificultăți la trezirea de dimineață, ticuri (ex. rosul unghiilor) sau manifestarea unor comportamente nesănătoase (ex. mâncatul în exces, sedentarismul, consumul de alcool sau fumatul etc.);
  • reacții cognitive (ce gândiți) cum ar fi probleme de concentrare a atenției, dificultăți în a reține informații importante, probleme în a lua decizii, concentrarea exagerată pe interpretări negative ale situațiilor, tendința de a interpreta situații neutre drept atacuri la adresa propriei persoane, așteptări exagerate de la propria persoană și de la ceilalți, îngrijorări în legătură cu viitorul, lipsa de încredere în sine și în cei din jur etc.;
  • reacții fiziologice (ce simțiți în interiorul propriului corp) caracterizate prin creșterea ritmului cardiac, senzații de sufocare/lipsă a aerului, senzație de tensiune (încordare musculară), disconfort digestiv (greață, constipație, diaree), răceli frecvente (datorate slăbirii sistemului imunitar), dureri, senzație de oboseală sau epuizare etc.

Odată ce stresul începe să se manifeste, este destul de probabil ca acesta să afecteze în sens negativ nu doar propria stare de bine, ci și relațiile cu cei din jur. Atunci când manifestați emoții negative frecvente, acestea pot avea impact asupra relației cu propriii copii, datorită manifestării unor reacții mai puțin constructive, cum ar fi:

  • Tendința de retragere, de izolare – aceste reacții se manifestă atunci când părinții își propun să evite manifestarea unor reacții emoționale negative în fața copiilor, în speranța că în acest fel îi vor proteja. În realitate acest lucru nu se întâmplă, pentru că tendința de a „îngropa”, de a ascunde emoțiile negative fără a rezolva sursa acestor reacții afectează comportamentul: părinții devin mai puțin comunicativi, mai puțin disponibili din punct de vedere emoțional, iar copiii percep acest reacții drept respingere și dezinteres. La fel cum problemele din viața de zi cu zi nu pot fi eficient rezolvate atunci când sunt evitate, nici ascunderea emoțiilor negative nu funcționează ca soluție. Atunci când cei mici simt că nu li se acordă suficientă atenție, interiorizează frustrări, nemulțumiri și vor încerca adesea să atragă atenția părinților prin comportamente negative.
  • Tendința de a răspunde exagerat, disproporționat – aceste reacții se manifestă prin tendința părinților de a reacționa exploziv la cel mai mic semn de manifestare a unui comportament negativ. În această situație stresul parental nu mai este ascuns, ci este exteriorizat prin reacții cum ar fi ridicarea tonului vocii, insistențe și cicăleli („bombardarea” copiilor cu solicitări), sau chiar amenințarea cu pedepse. Ca urmare, copiii învață în astfel de situații că nu se pot ridica la nivelul așteptărilor părinților, ceea ce afectează încrederea în sine și crește predispoziția către manifestări agresive și crize de furie. Mai mult decât atât, reacțiile disproporționate pot fi uneori însoțite de sentimente de vinovăție din partea părinților, care pentru a se revanșa, decid să manifeste toleranță și acceptare în raport cu unele comportamente neadecvate ale copiilor. Astfel de reacții complică și mai mult situația, deoarece mesajele primite de copii sunt lipsite de consecventă și ei nu vor mai ști ce așteptări aveți de la ei. Astfel, în loc să descurajați comportamentele negative, există riscul ca acestea să fie manifestate din ce în ce mai frecvent.

Deși cele două tipuri de reacții descrise anterior se manifestă diferit, în esență, ambele afectează capacitatea dumneavoastră a fi sensibil/ă la nevoile celor mici. De exemplu, dacă eforturile de a gestiona stresul eșuează, este posibil ca acest lucru să conducă la reacții mai puțin constructive  (precum cele descrise anterior), care conduc la interacțiuni negative cu propriii copii. Acestea la rândul lor au drept consecință acumularea de frustrări din partea celor mici, care se vor simți  respinși, neînțeleși, și ca urmare, vor manifesta comportamente negative mai des, ceea ce amplifică nivelul dumneavoastră de stres. Astfel, se creează un „cerc vicios”, asemenea celui prezentat în figura de mai jos, în care stresul parental afectează reacțiile la comportamentele neadecvate ale copiilor, iar comportamentele negative ale copiilor cresc la rândul lor nivelul de stres al adulților.


1.1 parinti.pict

În secțiunea următoare sunt prezentate câteva metode prin care stresul parental poate fi combătut, astfel încât să fie redus în mod semnificativ riscul ca aceste reacții să afecteze relația părinți-copii.

Mesaje cheie

  • Stresul este asociat cu modificări ale stărilor emoționale, ale reacțiilor organismului, a comportamentelor, precum și a gândurilor.
  • Stresul crește riscul ca părinții să utilizeze strategii ineficiente de gestionare a comportamentelor negative ale copiilor.
  • Stresul parental afectează emoțiile și comportamentele copiilor, iar acestea la rândul lor, pot fi o sursă de amplificare a reacțiilor negative, pe care părinții le manifestă față de copii.

back buton

Sediul central

INSTITUL DE PSIHOLOGIE

str. Republicii nr. 37,
400015, Cluj-Napoca

Telefon: + 40 264 590 967

Email: info@childeqguide.org