Rezumat:

De ce stresul poate afecta starea de sănătate?
Stresul poate avea impact negativ asupra stării de sănătate fizică (ex. sistem imunitar slăbit, probleme cardiace, diabet etc.) și psihică (ex. anxietate, depresie, probleme cu somnul etc.) prin faptul că afectează felul în care funcționează corpul. Stresul activează secreția în organism a unor substanțe care au rolul de a-l mobiliza să se confrunte cu situația amenințătoare. În cazul în care stresul se prelungește, acesta devine toxic și afectează capacitatea de funcționare și adaptare.

Cum poate fi recunoscut stresul?
Pentru a preveni stresul toxic este important ca stresul să fie conștientizat. Există câteva reacții specifice care indică trăirea unei stări de stres:

• reacții emoționale (ex. neliniște, teamă, furie, lipsă de speranță, nervozitate, depresie, etc.);
• reacții la nivelul corpului (ex. creșterea ritmului cardiac, senzația de sufocare, tensiune, disconfort digestiv etc.);
• reacții cognitive (ex. probleme de concentrare a atenției, de luare a deciziilor, îngrijorări, lipsa de încredere în sine, concentrarea asupra aspectelor negative etc.);
• reacții comportamentale (ex. izolarea, agresivitatea, amânarea, lipsa poftei de mâncare, probleme cu somnul etc.).

Cum afectează stresul relația părinți-copii?
Efectele stresului toxic asupra părinților sunt asociate cu două tipuri de reacții extreme:

• lipsa de disponibilitate de a comunica și de a interacționa cu cei mici, ceea ce conduce la neimplicare;
• tendința de a răspunde disproporționat prin creșterea tonului vocii, insistențe și aplicarea de pedepse.

Care este mecanismul prin care stresul afectează relația părinți-copii?
Stresul părinților se manifestă prin preocuparea excesivă față de propriile probleme, ceea ce reduce disponibilitatea de a acorda atenție nevoilor copiilor. Cei mici se simt neînțeleși și respinși, motiv pentru care se vor comporta neadecvat, ceea ce accentuează stresul și epuizarea părinților. Astfel, ia naștere un „cerc vicios” în care reacțiile neconstructive ale părinților și ale copiilor cresc nivelul lor de stres.   

Aprofundarea temei:

Pentru a înțelege mai bine cum acționează stresul, este important să vă formați o idee despre felul în care acesta modifică reacțiile din corp. Din cele mai vechi timpuri, creierul oamenilor a fost dotat cu un sistem de alarmă, responsabil de transmiterea semnalelor care indică confruntarea cu o situație amenințătoare, cum ar fi prezența unui prădător. Evident, într-un asemenea context, corpul se pregătește să reacționeze fie în vederea confruntării cu prădătorul, fie în vederea fugii, dacă aceasta se dovedește opțiunea mai înțeleaptă. Acest răspuns al organismului cunoscut drept „luptă sau fugă” este însoțit de eliberarea în sânge a unor hormoni cu efecte de activare; crește ritmul bătăilor inimii, mușchii se încordează și simțurile devin mai ascuțite, astfel încât să crească rezistența organismului și capacitatea lui de confruntare cu stresorul.

Problema este că oamenii moderni se confruntă rareori cu amenințări, care le pun viața în pericol. Amenințările sunt mai degrabă simbolice: certurile cu cei dragi, suprasolicitarea de la muncă, refuzul copilului de a face ce este rugat sau alte probleme similare. Deși omenii au evoluat semnificativ, organismul continuă să reacționeze la stres în același fel ca și în cazul strămoșilor noștri. Odată ce aceste reacții sunt prezente în corp, ele creează o stare pe care o conștientizați drept stres și care poate să vă afecteze serios starea de sănătate. Stresul cronic crește riscul pentru probleme de sănătate fizică: boli de inimă, atac cerebral, boli autoimune, boli de piele, boli ale sistemului digestiv etc. De asemenea, acesta poate afecta funcționarea creierului și poate crește vulnerabilitatea la probleme de sănătate mentală, cum ar fi anxietatea sau depresia.

De reținut! Corpul reacționează intens prin secreția unor hormoni, care activează resursele organismului în situații amenințătoare. Aceste reacții cronice pot afecta starea de sănătate fizică și psihică.

Stresul este însoțit de câteva semne, iar recunoașterea lor reprezintă primul pas înspre mai buna gestionare a acestuia. Așadar, în tabelul de mai jos sunt menționate cele mai frecvente reacții asociate confruntării cu stresul cronic.

Conștientizarea modului în care se manifestă stresul vă ajută nu doar să detectați mai bine felul în care reacționați când sunteți stresați, dar și să conștientizați impactul, pe care aceste stări îl pot avea asupra calității relației părinți-copii. Psihologii care au studiat efectele stresului toxic la părinți, au constatat faptul că aceștia se simt epuizați, sătuli și incapabili să reacționeze pozitiv la nevoile copiilor. În asemenea situații, dificultățile în gestionarea propriului stres, pot fi responsabile de două tipuri de reacții:

• tendința de retragere, de izolare – părinții devin mai puțin comunicativi și disponibili din punct de vedere emoțional, petrecând mai puțin timp în compania copiilor, ignorându-i când aceștia se comportă neadecvat sau manifestă emoții negative;
• tendința de a răspunde disproporționat – părinții au tendința de a fi excesiv de reactivi la cel mai mic semn de manifestarea a unui comportament negativ, manifestându-se prin ridicarea frecventă a tonului vocii, insistențe și cicăleli (ex. își „bombardează” copiii cu instrucțiuni, chiar și atunci când nu este nevoie), iar imediat ce observă că nu își impun voința, amenință copiii cu pedepse.

Cele două reacții au impact diferit, însă în esență, ambele compromit capacitatea părinților a fi sensibili la nevoile copiilor lor. De ce? Pentru că resursele părinților sunt orientate către propriile probleme, ceea ce înseamnă că mult mai puține sunt disponibile pentru a le gestiona pe cele ale copiilor. Copiii la rândul lor, se simt respinși, neînțeleși și acumulează frustrări în relația cu părinții, ceea ce crește riscul de a manifesta comportamente negative; aceste reacții amplifică senzația de stres și de epuizare a părinților, care la rândul lor resimt și mai multă frustrare, dar și mai puțin control asupra situației. Astfel, se creează un „cerc vicios”, în care stresul părinților alimentează stresul copiilor, iar comportamentele lor negative întrețin modul defectuos, în care părinții se raportează la copii.

Nu este exclus ca propriile experiențe din viața de zi cu zi să vă confirme veridicitatea acestor concluzii. Poate că v-ați dat seama nu o dată că stările emoționale negative vă influențează comportamentul, gândurile și reacțiile din corp. Începeți prin a vă da seama ce anume declanșează stresul. Acesta poate fi consecința faptului că sunteți nevoiți să jonglați cu numeroase responsabilități: plata facturilor, rezolvarea problemelor de serviciu, gătitul sau curățenia. Alteori, stresul se activează când ajungeți acasă după o zi dificilă la serviciu și găsiți jucării împrăștiate peste tot, cereale vărsate pe canapea sau un munte de vase, care așteaptă să fie spălate. Și totuși, ceea ce se poate dovedi o sursă de stres pentru propria persoană, s-ar putea să nu deranjeze cu absolut nimic pe altcineva. Ce dovedește acest lucru? Că adesea, ceea ce contribuie la stările emoționale negative pe care le trăiți nu sunt situațiile în sine, ci felul în care vă raportați la ele. Secțiunea următoare vă va ajuta să identificați strategiile prin care puteți combate câteva dintre cele mai importante surse de stres în relația părinte-copil, gestionând eficient reacțiile fiziologice, timpul pe care-l aveți la dispoziție, dar și felul în care gândiți. când copiii nu se comportă așa cum v-ați dori.

Mesaje cheie

• Stresul cronic presupune o serie de modificări în organism, care pot afecta starea de sănătate fizică și psihică.
• Stresul este asociat cu modificări ale stărilor emoționale, ale reacțiilor organismului, a comportamentelor, precum și a gândurilor.
• Stresul crește riscul ca părinții să utilizeze strategii ineficiente de gestionare a comportamentelor negative ale copiilor.
• Stresul parental afectează emoțiile și comportamentele copiilor, iar acestea la rândul lor, pot constitui o sursă de amplificare a reacțiilor negative, pe care părinții le manifestă față de copii.
• Stresul nu este generat de situații, ci de modalitatea de raportare la acestea.