|
Rezumat:
Care sunt manifestările tipice stresului?
Stresul se manifestă prin reacții emoționale, prin comportamente, prin modificări ale gândurilor și ale reacțiilor din corp.
Care este mecanismul prin care stresul afectează relația părinte-copil?
Atunci când părinții sunt stresați crește riscul manifestării unor reacții mai puțin eficiente ca răspuns la comportamentele negative ale copiilor, cum ar fi evitarea sau reacțiile excesive/disproporționate. Ambele strategii încurajează repetarea acestor comportamente de către copii. Astfel, ia naștere un „cerc vicios” în care comportamentele negative ale părinților și ale copiilor se influențează și se amplifică reciproc.
|
|
Aprofundarea temei:
Stresul este însoțit de câteva semne, iar recunoașterea lor reprezintă primul pas înspre mai buna gestionare a acestuia. Stresul presupune patru tipuri de manifestări:
- emoții negative (ce simțiți) cum ar fi teama, neliniștea, nervozitatea, furia, tristețea, lipsa de speranță, nemulțumire, vinovăție etc.;
- comportamente (ce faceți) cum ar fi agresivitatea, plânsul, izolarea sau refuzul de a comunica cu cei din jur, amânarea, probleme legate de somn (adormirea întârziată sau dificultăți la trezirea de dimineață, ticuri (ex. rosul unghiilor) sau manifestarea unor comportamente nesănătoase (ex. mâncatul în exces, sedentarismul, consumul de alcool sau fumatul etc.);
- cognitive (ce gândiți) cum ar fi probleme de concentrare a atenției, dificultăți în a reține informații importante, probleme în a lua decizii, concentrarea exagerată pe interpretări negative ale situațiilor, așteptări exagerate de la propria persoană și de la ceilalți, îngrijorări în legătură cu viitorul, lipsa de încredere în sine și în cei din jur etc.;
- fiziologice (ce simțiți în interiorul propriului corp) cum ar fi creșterea ritmului cardiac, senzații de sufocare/lipsă a aerului, senzație de tensiune (încordare musculară), disconfort digestiv (ex. greață, constipație, diaree), răceli frecvente (datorate slăbirii sistemului imunitar), dureri, senzație de oboseală sau epuizare etc.
Reacțiile la stres afectează cu destul de mare probabilitate în sens negativ nu doar propria stare de bine, ci și relația părinte-copil. De obicei, atunci când părinții sunt stresați manifestă două tipuri de reacții la comportamentele negative ale copiilor:
- Tendința de retragere, de izolare – aceste reacții se manifestă atunci când părinții manifestă emoții negative pe care își propun să le ascundă de copii, în speranța că în acest fel îi vor proteja. Deși intenția poate fi una lăudabilă, eforturile repetate de a masca aceste emoții pot afecta disponibilitatea părintelui de a comunica, de a ajuta copilul să înțeleagă ce a greșit și de a-l ghida în modificarea comportamentului nepotrivit. La fel cum problemele din viața de zi cu zi nu pot fi eficient rezolvate atunci când sunt evitate, nici ascunderea emoțiilor negative nu funcționează dacă acestea oferă părinților o scuză pentru a se distanța emoțional de rolul de părinte.
- Tendința de a răspunde exagerat sau disproporționat – aceste reacții se manifestă prin explozii de furie la cel mai mic semn de manifestare a unui comportament negativ. În această situație, stresul parental nu mai este ascuns, ci este exteriorizat prin reacții cum ar fi ridicarea tonului vocii, insistențe și cicăleli („bombardarea” copiilor cu solicitări) sau chiar amenințarea cu pedepse. Mai mult decât atât, reacțiile disproporționate pot fi uneori însoțite de sentimente de vinovăție din partea părinților, care pentru a se revanșa, decid să treacă cu vederea unele comportamente neadecvate ale copiilor. Deși această strategie poate părea eficientă, lipsa de consecvență creează confuzie și încurajează manifestarea comportamentelor nepotrivite de către copii în loc să le descurajeze.
Dificultățile în gestionarea propriului stres, cresc riscul ca interacțiunea părinte-copil să fie afectată fie de lipsa de implicare, fie prin aplicarea unor strategii ineficiente de gestionare a comportamentelor nepotrivite ale copiilor. Ambele au drept consecință acumularea de frustrări, copiii se vor simți respinși, neînțeleși, și ca urmare, vor manifesta comportamente negative mai des, iar comportamentele lor negative vor amplifica stresul părinților. Astfel, se creează un „cerc vicios”, asemenea celui prezentat în figura de mai jos. Pentru a-l transforma într-un „cerc virtuos”, secțiunea următoare propune strategii prin care stresul poate fi gestionat mai eficient.
|
