Strategii

Jocul părinte-copil

back butonheader intro.module

Rezumat: 

De ce este important jocul pentru copii?
Jocurile
reprezintă principala modalitate de învățare a copiilor, care contribuie la dezvoltarea motorie, intelectuală și social-emoțională.

De ce este important jocul părinte-copil?
Jocurile în care sunt implicați părinții au alte beneficii decât jocurile cu alți copii. Printre consecințele pozitive se numără:

  • petrecerea timpului de calitate și îmbunătățirea relației părinte-copil;
  • reducerea nivelului de stres și trăirea unor emoții pozitive de către părinți și copii;
  • stimularea vocabularului copiilor și a capacității lor de comunicare;
  • creșterea încrederii în sine a copiilor;
  • creșterea timpului pe care copiii îl petrec în joc învătând lucruri noi;
  • oferirea de părinți a unor modele de comportament pozitive (ex. utilizarea de cuvinte politicoase, împărțirea jucăriilor, colaborarea etc.).

Cât timp este important să se aloce jocului părinte-copil?
Minimum 10 minute pe zi
sau mai mult în funcție de timpul de care dispun părinții, sunt suficiente pentru a oferi atenția de care copiii au nevoie.

Care sunt strategiile prin intermediul cărora părinții se pot implica în jocurile copiilor?

  • Manifestarea interesului pentru joc prin stabilirea contactului vizual, zâmbet și manifestarea verbală a dorinței de a se implica în joc (ex. Pot să...? Îmi dai voie... ?).
  • Oferirea posibilității copiilor de a alege jocul dorit (ex. Vrei să ne jucăm .... sau... ?).
  • Evitarea preluării controlului asupra jocului, urmând exemplul dat de copii.
  • implicarea în joc prin descrierea acțiunilor copiilor.

Aprofundarea temei:

Jocurile reprezintă cea mai frecventă preocupare a copiilor și sunt importante pentru dezvoltarea lor. Acestea le oferă ocazia de a învăța despre ceea ce-i înconjoară prin stimularea a numeroase zone ale creierului implicate în achiziția abilităților motorii (ex. dezvoltarea capacității de a manipula obiecte; de a-și coordona mișcările, care stau la baza abilităților necesare pentru învățarea scrisului; dezvoltarea abilităților necesare pentru se îmbrăca sau a mânca), cognitive (ex. capacitatea de concentrare a atenției; capacitatea de memorare; abilitatea de a categoriza obiecte; abilitatea de rezolvarea de probleme) sau social-emoționale (ex. abilitatea de a respecta regulile unui joc; abilitatea de a juca roluri; abilitatea de a coopera cu ceilalți; rezolvarea conflictelor). Jocurile copiilor sunt variate:

  • jocuri care implică manipularea unor obiecte (ex. minge; cuburi; lego; puzzle etc.);
  • jocuri care presupun preluarea unor roluri (ex. de-a doctorul; de-a mersul în vizită; de-a pilotul de curse; de-a supereroii etc.);
  • jocuri de societate, bazate pe reguli (ex. Nu te supăra frate!; Monopoly).

Atunci când sunt întrebați despre cât de frecvent se implică în jocurile copiilor, mulți părinți sunt de părere că este nu este nevoie să facă acest lucru, deoarece jocurile cu alți copii oferă suficiente beneficii. Deși jocul cu alți copii de vârstă similară este important, psihologii au ajuns la concluzia că implicarea părinților are consecințe pozitive semnificative, dincolo de cele pe care le are implicarea în jocuri cu ceilalți copii. În continuare, sunt menționate câteva dintre aceste consecințe pozitive:

  • copiii sunt în centrul atenției părinților, ceea ce îi face să se simtă iubiți;
  • copiii și părinții comunică în timpul jocului, lucru care contribuie la consolidarea relației de atașament, a încrederii lor în adulți;
  • copiii se joacă mai mult timp și sunt mai implicați în joc, atunci când părinții sunt prezenți decât atunci când interacționează cu alți copii;
  • copiii învață despre comportamente importante pentru socializare (ex. împărțirea jucăriilor; așteptarea rândului; folosirea cuvintelor magice precum „te rog” și „mulțumesc” etc;
  • copiii învață din jocul cu ambii părinți, de aceea, implicarea mamelor, dar și a taților, are efecte pozitive asupra dezvoltării lor.

De reținut! În jocurile cu ceilalți copii, probabilitatea să împartă jucăriile este mai mică, decât atunci când se joacă cu un părinte.

În continuare, sunt menționate câteva recomandări despre implicarea părinților în jocurile copiilor:

  • Programați zilnic cel puțin 10 minute de joc împreună cu copilul. Constrângerile de timp și nevoia de a gestiona treburile casnice limitează frecvența și timpul alocat jocurilor părinte-copil. Vestea bună este că și un interval de timp scurt (10 minute pe zi) este suficient pentru ca jocul să aibă efecte pozitive asupra relației părinte-copil.
  • Comunicați disponibilitatea de a vă juca. Dacă copiii se joacă deja, vă puteți așeza alături de ei, și apoi, să-i întrebați dacă vă primesc în joc (Laura, văd că te joci cu trenulețul. Pot mă joc și eu cu tine?); dacă copiii nu sunt implicați într-un joc, le puteți propune să vă jucați împreună (Dragoș, am 10 minute pentru a ne juca împreună. Cu ce ai vrea să ne jucăm?); de asemenea, le puteți oferi alternative în cazul în care au dificultăți cu alegerea unui joc Cu ce vrei să ne jucăm, cu mașinile de curse sau cu trenul?). Indiferent de context, este important să lăsați copiii să aleagă jocul. Asigurați-vă că faceți contact vizual, zâmbiți, spuneți copilului pe nume și vă așezați lângă el, deoarece aceste comportamente semnalează interesul pentru joc și că-i acordați atenție.
  • Relaxați-vă și urmați exemplul copiilor în joc. Fără să-și dea seama, adulții pot uneori să preia controlul asupra jocului copiilor. Intenția părinților este de cele mai multe ori lăudabilă: să ajute copiii să construiască corect un turn, să rezolve un puzzle complicat mai repede sau să așeze corect toate tacâmurile din bucătăria casei de păpuși etc. Acestea sunt doar câteva exemple legate de felul în care prea mult accent pe modalitatea CORECTĂ de a face ceva, poate transforma jocul din ceva atractiv și plăcut pentru copii, într-o demonstrație despre ce știu să facă părinții. În astfel de situații, copiii se pot simți frustrați, triști pentru că se transformă în spectatori la joc, deoarece nu sunt implicați în joc, ci doar observă ce face adulții. O strategie mult mai potrivită, este să imitați comportamentul lor, ceea ce îi încurajează să manifeste mai mult interes și implicare în joc.
  • Descrieți ceea ce fac copiii în timpul jocului. O altă modalitate prin care părinții pot prelua controlul asupra jocului, este prin adresarea prea multor întrebări (Ce animal este acesta? Unde e locul lui? Ce ai vrea să faci cu celelalte animale?). Așadar, pentru ca jocul să fie controlat de copii, este preferabil să descrieți ceea ce vedeți (Văd că ai construit un castel. Castelul are ziduri groase și patru turnuri. Ai așezat și niște soldați la intrarea în castel ca să-l apere mai bine împotriva invadatorilor). Prin descrierea comportamentelor, copiii sunt încurajați să-și concentreze atenția asupra jocului, dar și să se gândească la modalități prin care acesta poate continua.

Deși descrierea acțiunilor copiilor în timpul jocului ar trebui să fie preocuparea principală, acest lucru NU înseamnă că întrebările ar trebui excluse complet. Însă este totuși important să existe o motivație potrivită pentru a le adresa. Dacă intenția este să încurajați copiii să învețe ceva, probabil că o idee bună ar fi să adresați întrebări deschise (Oare unde s-ar potrivi mai bine această bucată de puzzle?; Ce altceva ai mai putea construi?; Poți să te gândești la cum ai putea să faci loc celorlalte animale?). Aceste întrebări încurajează copiii să se gândească la soluții, să le testeze și să învețe în ritmul lor cum să rezolve o problemă.  Astfel de reacții sunt mult mai constructive, decât să le spuneți ce să facă sau chiar să faceți acel lucru în locul lor.

  • Oferiți modele de comportamente prietenos în timpul jocului. Jocul părinte-copil reprezintă și o ocazie de a-i învăța despre comportamentele prietenoase. Folosirea cuvintelor magice („te rog” sau „mulțumesc”), oferirea complimentelor (Mi-a plăcut foarte mult cum ai construit podul. Ești un constructor grozav; Cred că păpușile tale au savurat ceaiul preparat de tine. Mirosea foarte bine!), cererea permisiunii înainte de a lua o jucărie (Mi-l dai și mie pe domnul urs?; Pot să iau eu o parte din piesele lego?), sunt doar câteva exemple de comportamente prietenoase, pe care copiii le pot învăța din jocurile cu părinții și pe care le pot mai apoi utiliza în jocurile lor cu ceilalți copii.
  • Manifestați-vă bucuria, atunci când participați la joc. Atunci când părinții iau parte la jocurile copiilor este important să le comunice despre emoțiile pe care le simt (A fost tare distractiv să ne împreună de-a cursele de mașini). Împărtășirea bucuriei transmite mesajul că sunt apreciați, acceptați și iubiți necondiționat.


Loading...

Mesaje cheie

  • Jocul are efecte pozitive asupra copiilor stimulând dezvoltarea lor motorie, cognitivă, dar mai ales social-emoțională.
  • Jocul părinte-copil are beneficii asupra dezvoltării copiilor diferite de cele pe care le are jocul cu alți copii.
  • Efectele pozitive ale jocului părinte-copil sunt asigurate și în cazul în care sunt alocate cel puțin 10 minute pe zi acestei activități.
  • În timpul jocului părinții ar trebui să urmeze exemplul copiilor, fără a încerca să preia controlul.
  • Descrierea de către părinți a acțiunilor copiilor, prelungește timpul de joc și îi ajută să se gândească la modalități de a-l continua.
  • Părinții pot oferi în timpul jocului modele de comportamente prosociale (ex. împărțirea jucăriilor, așteptarea rândului etc.) copiilor, ceea ce îi poate ajuta să-și facă mai ușor prieteni.
  • Manifestarea aprecierii pentru participarea la joc, transmite copiilor mesajul că sunt iubiți și acceptați necondiționat de către părinți.

back buton

Sediul central

INSTITUL DE PSIHOLOGIE

str. Republicii nr. 37,
400015, Cluj-Napoca

Telefon: + 40 264 590 967

Email: info@childeqguide.org