|
Rezumat:
Ce sunt jocurile?
Jocurile reprezintă principala modalitate de învățare a copiilor, care contribuie la dezvoltarea motorie, intelectuală și social-emoțională. Acestea sunt de mai multe tipuri: de manipulare a unor obiecte, jocuri pe bază de scenarii sau jocuri de societate.
De ce este important jocul părinte-copil?
Jocurile în care sunt implicați părinții au alte beneficii decât jocurile cu alți copii. Printre consecințele pozitive se numără:
- petrecerea timpului de calitate și îmbunătățirea relației părinte-copil;
- reducerea nivelului de stres și trăirea unor emoții pozitive de către părinți și copii;
- stimularea vocabularului copiilor și a capacității lor de comunicare;
- creșterea încrederii în sine a copiilor;
- creșterea timpului pe care copiii îl petrec în joc învătând lucruri noi;
- oferirea de părinți a unor modele de comportament pozitive (ex. utilizarea de cuvinte politicoase, împărțirea jucăriilor, colaborarea etc.).
Cât timp este important să se aloce jocului părinte-copil?
Minimum 5 minute pe zi sau mai mult în funcție de timpul de care dispun părinții.
Care sunt strategiile prin intermediul cărora părinții se pot implica în jocurile copiilor?
- Manifestarea interesului pentru joc prin stabilirea contactului vizual, zâmbet și manifestarea verbală a dorinței de a se implica în joc (ex. Pot să...? Îmi dai voie... ?).
- Oferirea posibilității copiilor de a alege jocul dorit (ex. Vrei să ne jucăm .... sau... ?).
- Evitarea preluării controlului asupra jocului, urmând exemplul dat de copii.
- Implicarea în joc prin descrierea acțiunilor, adresarea întrebărilor sau oferirea ajutorului.
|
|
Aprofundarea temei:
Jocurile reprezintă cea mai frecventă preocupare a copiilor și sunt importante pentru dezvoltarea lor. Jocul le oferă ocazia de a învăța despre ceea ce-i înconjoară prin stimularea a numeroase zone ale creierului implicate în achiziția abilităților motorii (ex. dezvoltarea capacității de a manipula obiecte; de a-și coordona mișcările, care stau la baza abilităților necesare pentru învățarea scrisului; dezvoltarea abilităților necesare pentru se îmbrăca sau a mânca), cognitive (ex. capacitatea de concentrare a atenției; capacitatea de memorare; abilitatea de a categoriza obiecte; abilitatea de rezolvarea de probleme) sau social-emoționale (ex. abilitatea de a respecta regulile unui joc; abilitatea de a juca roluri; abilitatea de a coopera cu ceilalți; rezolvarea conflictelor). Jocurile copiilor sunt variate:
- jocuri care implică manipularea unor obiecte (ex. minge; cuburi; lego; puzzle etc.);
- jocuri care presupun preluarea unor roluri (ex. de-a doctorul; de-a mersul în vizită; de-a pilotul de curse; de-a supereroii etc.);
- jocuri de societate, bazate pe reguli (ex. Nu te supăra frate!; Monopoly).
Așadar, contrar opiniei unora dintre adulți, jocul nu reprezintă o pierdere de vreme, iar psihologii sunt de părere că această activitate ar trebui să ocupe cât mai mult din timpul copiilor. Mai mult, atunci când sunt întrebați despre cât de frecvent se implică în jocurile copiilor, mulți părinți sunt de părere că este suficient ca cei mici să se joace cu alți copii. Deși jocurile acestea au într-adevăr beneficii prin faptul că sunt ocazii în care cei mici învață numeroase lucruri utile, implicarea părinților pare să aibă și alte consecințe pozitive dincolo de cele descrise anterior. Acest lucru sugerează că jocul părinte-copil ar fi de dorit să ocupe un loc important în preocupările părinților. Dacă încă nu sunteți pe deplin convinși de acest lucru, în continuare sunt menționate câteva consecințe pozitive pe care jocul cu adulții le are pentru copii:
- copiii sunt în centrul atenției părinților, ceea ce îi face să se simtă iubiți;
- copiii și părinții comunică în timpul jocului, lucru care contribuie la consolidarea relației de atașament, a încrederii lor în adulți;
- copiii se joacă mai mult timp și sunt implicați în ceea ce fac o perioadă mai lungă de timp, atunci când părinții iau parte la joc decât atunci când se joacă cu alți copii;
- copiii învață despre multe comportamente importante pentru socializare (ex. împărțirea jucăriilor; așteptarea rândului; folosirea cuvintelor magice precum „te rog” și „mulțumesc” etc.) în principal din jocurile cu adulții, iar apoi le exersează în cele cu alți copii sau frați/surori;
- copiii învață din jocul cu ambii părinți, de aceea, implicarea mamelor, dar și a taților, are efecte pozitive asupra dezvoltării lor;
- părinții se relaxează prin joc, ceea ce poate avea efecte pozitive asupra dispoziției lor emoționale.
De reținut! Chiar și atunci când copiii se joacă cu alți copii sau chiar frați/surori, probabilitatea ca ei să coopereze este mai mică, decât atunci când se joacă cu un părinte.
Pentru a vă implica în jocul părinte-copil, este important să țineți cont de câteva recomandări:
//Comentariu: am schimbat un pic felul în care este organizat textul mai jos – am introdus bullet-uri
- Propuneți-vă să vă faceți timp zilnic pentru jocul părinte-copil. Constrângerile de timp și nevoia de a gestiona treburile casnice limitează frecvența și timpul alocat jocurilor părinte-copil. Vestea bună este că și un interval de timp scurt (10 minute pe zi) este suficient pentru ca jocul să aibă efecte pozitive asupra copiilor. Dacă puteți aloca mai mult decât atât este și mai bine, însă consecințele pozitive apar chiar și atunci când petreceți doar 10 minute jucându-vă cu ei.
- Comunicați copiilor faptul că sunteți disponibili să vă jucați cu ei. Dacă copiii se joacă deja, vă puteți așeza alături de ei, și apoi, să-i întrebați dacă vă primesc în joc (Laura, văd că te joci cu trenulețul. Pot mă joc și eu cu tine?); dacă copiii nu par să fie implicați într-o activitate, le puteți propune să vă jucați împreună (Dragoș, cu ce ai vrea să ne jucăm?) sau să le oferiți alternative (Cu ce vrei să ne jucăm, cu mașinile de curse sau cu trenul?). Indiferent de context, rețineți că este important să lăsați copiii să aleagă jocul. Apoi, acordați atenție comportamentului non-verbal: zâmbetul, faptul că spuneți copilului pe nume, faptul că vă așezați lângă el, reprezintă semnale care întăresc mesajul verbal de deschidere și disponibilitate pentru joc.
- Relaxați-vă și urmați exemplul copiilor în joc. Fără să-și dea seama, adulții pot uneori să preia controlul asupra jocului copiilor. Intenția este cu siguranță una cât se poate de apreciabilă: de a ajuta copiii să construiască corect un turn, să rezolve un puzzle sau să așeze corect toate tacâmurile din bucătăria casei de păpuși etc. Acestea sunt doar câteva exemple legate de felul în care prea mult accent pe modalitatea CORECTĂ de a face ceva, poate transforma jocul din ceva atractiv și plăcut pentru copii, într-o demonstrație despre ce știu să facă părinții. În astfel de situații, copiii se pot simți frustrați, triști pentru că se transformă în spectatori la joc, fără să fie cu adevărat implicați în acea activitate. O strategie mult mai bună, este să încercați să imitați ceea ce fac sau să faceți ceea ce vă cer ei. Atunci copiii manifestă mai mult interes față de joc, sunt mai creativi și se simt fericiți pentru că iau parte și se implică în joc.
- Descrieți ceea ce fac copiii în timpul jocului. Părinții pot prelua controlul asupra jocului adresând copiilor prea multe întrebări (Ce animal este acesta? Unde e locul lui? Ce ai vrea să faci cu celelalte animale?). Astfel de solicitări se transformă într-un soi de interogatoriu și intervin adesea înainte de momentul în care copiii au o idee clară despre cum va evolua jocul și ce doresc să facă. Așadar, pentru ca jocul să fie controlat de ei, este suficient să descrieți ceea ce vedeți (Văd că ai construit un castel. Castelul are ziduri groase și patru turnuri. Ai așezat și niște soldați la intrarea în castel ca să-l apere mai bine împotriva invadatorilor). Chiar dacă pare un pic ciudat sau vă simțiți ridicol în postura de a face astfel de comentarii, este important să vă acordați timp să vă obișnuiți cu ele și să observați efectul pe care-l au asupra copiilor. Cu ajutorul acestor intervenții, îi încurajați să-și concentreze atenția asupra jocului, dar și să se gândească la modalități prin care acesta poate continua și evolua. De asemenea, în scurt timp, este posibil să observați inclusiv faptul că ei vor prelua obiceiul de a spune celorlalți ce fac în timpul jocului.
Deși descrierea comportamentului copiilor în timpul jocului ar trebui să fie preocuparea principală, acest lucru NU înseamnă că întrebările ar trebui excluse complet. Este totuși important să vă gândiți care este scopul pe care-l aveți. Dacă intenția este să vă încurajați copiii să învețe ceva, probabil că o idee bună ar fi să adresați întrebări deschise (Oare unde s-ar potrivi mai bine această bucată de puzzle?; Ce altceva ai mai putea construi?; Poți să te gândești la cum ai putea să faci loc pentru o fereastră?). Aceste întrebări încurajează copiii să se gândească la soluții, să le încerce și să învețe în ritmul lor cum să rezolve o problemă. Astfel de reacții sunt mult mai constructive, decât să le spuneți ce au de făcut sau chiar să finalizați puzzle-ul sau construcția în locul lor.
- Oferiți modele de comportament pozitiv în timpul jocului. Jocul părinte-copil reprezintă și o ocazie de a-i învăța despre comportamentele prietenoase. Folosirea cuvintelor magice („te rog” sau „mulțumesc”), oferirea complimentelor (Mi-a plăcut foarte mult cum ai construit podul. Ești un constructor grozav; Cred că păpușile tale au savurat ceaiul preparat de tine. Mirosea foarte bine!), cererea permisiunii înainte de a lua o jucărie (Mi-l dai și mie pe domnul urs?; Pot să iau eu o parte din piesele lego?), sunt doar câteva exemple de comportamente prietenoase, pe care copiii le pot învăța din jocurile cu părinții și pe care le pot mai apoi utiliza în jocurile lor cu ceilalți copii.
- Manifestați-vă bucuria, atunci când participați la joc. Atunci când părinții iau parte la jocurile copiilor este important să le comunice bucuria de că au luat parte la joc (A fost tare distractiv să ne împreună de-a cursele de mașini). Împărtășirea emoțiilor pozitive transmite mesajul că sunt apreciați, acceptați și iubiți de către părinți în mod necondiționat pentru că vă implicați într-o activitate importantă pentru ei.
|
