Rezumat:

Ce sunt emoțiile?
Emoțiile sunt răspunsuri, pe care oamenii le manifestă în situații care îi afectează și sunt însoțite de:

• trăirea emoției, ceea ce simt și împărtășesc celorlalți (ex. Mă simt furios/oasă);
• exprimarea emoției, ceea ce transmit prin mimică (ex. bosumflarea, încruntarea) sau prin comportament (ex. plânsul, nevoia de a se izola, agresivitatea);
• modificările din corp (ex. ritmul cardiac, respirația, transpirația, tremuratul etc.);
• modificări cognitive la nivelul atenției, memoriei sau rezolvării de probleme, precum și al gândurilor (ex. Nu sunt în stare de nimic; Nimeni nu mă place; Vreau acum!).

Ce este reglarea emoțională și de ce este importantă?
Reglarea emoțională se referă la capacitatea de a gestiona răspunsurile la o situație cu încărcătură emoțională negativă. Copiii care manifestă dificultăți în gestionarea propriilor emoții (mai ales a furiei) sunt predispuși către agresivitate sau izolare, ceea ce le poate afecta adaptarea socială și sănătatea mentală.

Cum se dezvoltă reglarea emoțională la copiii cu vârste între 3-8 ani?
După vârsta de 3 ani, adulții încep să transfere treptat copiilor controlul asupra gestionării propriilor emoții. Totuși, ghidajul părinților continuă să fie important pentru învățarea reglării emoționale, chiar și după ce copiii merg deja la școală.

Ce influențează felul în care copiii învață despre reglarea emoțiilor?
Învățarea abilităților de reglare emoțională este rezultatul interacțiunii dintre:

• maturarea creierului, care asigură dezvoltarea circuitelor din creier responsabile de capacitatea de autocontrol emoțional;
• caracteristicile de temperament, care influențează dispoziția emoțională și capacitatea de învățare a strategiilor de gestionare a emoțiilor; și
• implicarea părinților, care permite copiilor să învețe despre cum să reacționeze. atunci când se confruntă cu emoții negative intense.

Dintre cei trei factori, implicarea părinților reprezintă ingredientul cel mai important, deoarece ghidajul oferit de adulți are impactul cel mai puternic în deprinderea de către copii a gestionării emoțiilor negative.

Aprofundarea temei:

Imaginați-vă următoarea situație. Două echipe de copii de confruntă pe un teren de fotbal în prezența părinților. Echipele sunt la egalitate, până în momentul în care una dintre ele înscrie un gol. Atacantul echipei pe cale să piardă, se pregătește să execute o lovitură și în acest timp se gândește că va fi vina lui dacă nu dă gol. Panicat de gândul că ar putea greși, începe să tremure, nu se mai poate concentra și șutează mingea mult pe deasupra porții adverse. Văzând ratarea, părintele lui bombăne și nu înțelege de ce îi este atât de greu să se concentreze (Se pierde de fiecare dată în astfel de situații; dacă era calm, reușea să lovească mai bine - oare ce-o fi așa de greu?!). Partida se încheie și un alt copil din echipa înfrântă, lasă capul în jos și se îndreaptă către locul în care se află părinții lui. Tatăl lui îl încurajează (Îmi pare rău că ești trist pentru că echipa voastră a pierdut. Cel mai important este că v-ați străduit să jucați bine și ați pasat bine mingea de la unul la altul. Eu sunt mândru de voi. Cu mai mult antrenament, echipa voastră poate câștiga). Alți doi băieți din echipă sunt atât de supărați, încât izbucnesc în plâns, iar unul dintre părinți poate fi auzit spunând că numai copiii mici plâng.

Acest scenariu arată cât de diferite pot fi reacțiile adulților, dar și ale copiilor, când se confruntă cu situații a căror încărcătură emoțională negativă este puternică. Dar înainte de a clarifica cum puteți să vă sprijiniți copiii în astfel de situații, este important să știți ce sunt emoțiile. Emoțiile sunt răspunsuri, pe care oamenii le manifestă în situații care îi afectează și care presupun următoarele tipuri de reacții:

• Trăirea emoției – se referă la acea componentă a unei emoții, pe care o persoană o conștientizează și o poate verbaliza (Mă simt furios/oasă; Mă simt trist/ă);
• Exprimarea emoției – se referă la o reacție vizibilă pentru ceilalți cum ar fi plânsul, bosumflarea, încruntarea, izolarea/ evitarea sau orice altă reacție, care transmite prin expresia facială sau prin comportament felul în care se simte o persoană (ex. copilul care părăsește terenul cu capul plecat; cei doi copii care plâng);
• Modificări în corp – se referă la reacțiile corpului controlate de sistemul nervos vegetativ care modifică ritmul cardiac, respirația, secreția anumitor hormoni sau răspunsurile neuronale (ex. copilul care din cauza senzației de panică, începe să tremure);
• Modificări cognitive – se referă la acele gânduri care însoțesc emoțiile și care pot să amplifice trăirea acestora, dar și să afecteze funcționarea eficientă a proceselor psihice cum ar fi atenția, memoria sau rezolvarea de probleme (ex. copilul care se gândește că va fi vina lui dacă echipa pierde și care nu se mai poate concentra pe lovirea corectă a mingii).

Trăirea unor emoții face necesară gestionarea lor. Reglarea emoțională se referă la capacitatea de a gestiona răspunsurile la o situație cu încărcătură emoțională negativă. Copiii care manifestă probleme cu gestionarea emoțiilor se comportă frecvent agresiv, ceea ce pentru unii se transformă într-un obstacol în calea stabilirii relațiilor de prietenie, în timp ce pentru alții este sursa refuzului de a socializa. Aceste reacții se datorează sentimentului de incompetență sau de eșec pe care-l simt, atunci când sunt marginalizați sau excluși din joc de ceilalți copii.

Reglarea emoțiilor NU este o abilitate înnăscută, ea se dezvoltă cu timpul, iar copiii au nevoie de mult sprijin pentru a reuși să-și gestioneze emoțiile pe cont propriu. Încă din primele zile de viață ale bebelușilor, părinții învață să descifreze semnificația plânsului ca să-i poată liniști. Treptat, după vârsta de 2 ani, începe să se realizeze un transfer dinspre părinți către copii, în ceea ce privește reglarea emoțiilor. Pe măsură ce copiii dezvoltă abilități de a comunica despre emoții, gânduri și motivații, adulții reușesc cu mai multă ușurință să-i învețe despre trăirile lor și despre felul în care le pot gestiona. Totuși, chiar și atunci când ei stăpânesc câteva strategii de reglare a emoțiilor pe cont propriu, este important de reținut faptul că părinții continuă să joace un rol important în dezvoltarea acestor abilități, iar acest lucru este valabil inclusiv după ce copiii ajung să meargă la școală.

La fel cum există diferențe în privința ritmului în care copiii învață să folosească toaleta sau să vorbească, pot exista variații în rapiditatea deprinderii abilităților de reglare a emoțiilor. Câțiva dintre factorii care explică aceste diferențe dintre copii sunt legate de:

• maturarea sistemului nervos – dezvoltarea anumitor circuite neuronale susține efortul copiilor de a comunica despre emoții, dar și de a dobândi un mai bun control asupra acestora;
• temperamentul – anumite caracteristici ale copiilor, cum ar fi: intensitatea reacțiilor emoționale, dispoziția emoțională care predomină majoritatea timpului sau ușurința cu care se liniștesc, sunt trăsături care pot influența ritmul de învățare a comportamentelor de auto-reglare;
• sprijinul părinților – comportamentele și atitudinile părinților față de emoțiile negative și de exprimarea acestora, pot influența felul în care copiii reacționează la acestea, dar și capacitatea lor de a utiliza strategii de reglare emoțională eficiente.

De reținut! Copiii care manifestă frecvent reacții agresive sau crize de furie, beneficiază în cea mai mare măsură de antrenarea abilităților de reglare emoțională de către părinți.

Psihologii sunt de părere că sprijinul părinților este ingredientul cel mai important în dezvoltarea abilităților de reglare emoțională a copiilor. Din acest motiv, secțiunea următoare include descrierea unor strategii pe care le puteți utiliza pentru a veni în sprijinul copiilor, atunci când ei învață despre emoții și reglarea acestora.

Mesaje cheie

• Emoțiile sunt răspunsuri complexe, care includ modificări la nivelul corpului, al funcționării cognitive, al comportamentului, dar și al trăirilor pe care le au oamenii.
• Reglarea emoțiilor este abilitatea care permite gestionarea modului în care sunt exprimate emoțiile negative.
• Copiii cu vârste între 3-8 ani încep să-și regleze emoțiile pe cont propriu, însă părinții continuă să joace un rol important în învățarea acestor abilități.
• Copiii care manifestă dificultăți legate de gestionarea adecvată a emoțiilor sunt mai vulnerabili la probleme de adaptare datorate agresivității.