Rezumat: Ce este atenția pozitivă?
Ce se întâmplă când părinții nu alocă atenție comportamentelor pozitive? Care sunt comportamentele pe care părinții le pot recompensa prin atenție pozitivă?
Care sunt beneficiile acordării atenției pozitive?
|
Aprofundarea temei: Atenția oamenilor se concentrează preponderent pe lucrurile negative pe care le observă. Astfel, nu este de mirare că părinții simt nevoia să corecteze comportamentele negative ale copiilor. Faceți următorul exercițiu de imaginație: vă aflați într-o cameră cu doi copii. Unul dintre ei stă pe canapea și răsfoiește o carte, recitând cu entuziasm sunetele animalelor pe care le recunoaște. Celălalt copil sare pe canapea. Cum reacționați? Dacă sunteți precum majoritatea părinților, cel mai probabil atenția se va îndrepta înspre copilul care sare pe canapea, solicitându-i să înceteze acel comportament. Ca urmare, veți tinde să oferiți mai multă atenție copilului care manifestă un comportament nedorit, decât copilului care merită în realitate atenție. Într-o asemenea situație sunt posibile două consecințe. În primul rând, copilul căruia i-ați cerut să înceteze să sară, va face acest lucru, însă este la fel de probabil ca data următoare când dorește să vă atragă atenția, să se comporte la fel. În al doilea rând, nu este exclus ca și celălalt copil să copieze acest comportament nedorit. De ce? Pentru că săritul pe canapea a fost recompensat prin atenția oferită de părinte, în timp ce răsfoirea cărții cu animale a trecut neobservată. Faptul că părinții intervin pentru a corecta comportamentul negativ este un lucru cât se poate de firesc. Totuși, psihologii avertizează că înclinația de a acorda atenție comportamentelor negative, reprezintă o potențială problemă, mai ales atunci când comportamentele pozitive trec neobservate și nu primesc atenție ori apreciere. Cu timpul, copiii vor încerca să compenseze lipsa de preocupare a părinților pentru comportamentele pozitive, inclusiv prin manifestarea unor comportamente negative. Pe de altă parte, atunci când primesc atenție pozitivă din partea părinților, șansa ca aceștia să se comporte inadecvat se reduce. Revenind la exemplul cu cei doi copii, gândiți-vă acum la ce s-ar fi putut întâmpla, dacă în loc să acordați atenție copilului neastâmpărat, ați fi acordat-o celui care răsfoiește cartea. Orientarea atenției către acel copil (Văd că stai cuminte pe canapea și te uiți la animăluțe. Sunt mândru/ă de tine!), ar fi putut avea două urmări: copilul primește atenție pozitivă pentru un comportament adecvat, iar cel care sare pe canapea ar putea să-și dorească și el atenție, determinându-l să se așeze lângă fratele său pentru a răsfoi cartea împreună. Așadar, în această situație atenția părintelui este focalizată pe comportamentul pozitiv, pe care și-ar dori să-l surprindă mai frecvent la copiii săi, iar atitudinea sa are rolul de a încuraja repetarea acestuia. Atenția pozitivă se poate manifesta sub diferite forme, precum lauda verbală, îmbrățișările sau oferirea de recompense. Copiii se simt iubiți atunci când eforturile lor sunt observate și apreciate de părinți, ceea ce îi va încuraja să repete acel comportament. Acest lucru se datorează faptului că învățarea este mai ușoară, dacă anumite comportamente sunt urmate de consecințe pe care le percep ca plăcute. În cazul copiilor cu vârste între 3-8 ani, oferirea atenției pozitive are rolul de a recompensa o serie de comportamente importante pentru adaptarea lor socială:
|
De reținut! |