Strategii

Atenția pozitivă

back butonheader intro.module

Rezumat:

Ce este atenția pozitivă?
Atenția pozitivă se referă la concentrarea asupra comportamentelor dezirabile ale copiilor și se poate manifesta sub diferite forme:

  • laude
  • gesturi de apreciere (ex. îmbrățișări, bate palma, mângâieri etc.)
  • oferirea de recompense

Ce se întâmplă când părinții nu alocă atenție comportamentelor pozitive?
Copiii au nevoie de atenția părinților! Totuși, atunci când nu primesc suficientă atenție pentru comportamentele pozitive, vor fi mai înclinați să le manifeste pe cele negative pentru care li se acordă atenție.

Care sunt comportamentele pe care părinții le pot recompensa prin atenție pozitivă?

  • comportamente prosociale (ex. împărțirea jucăriilor, așteaptarea rândului în cadrul jocului, oferirea ajutorului, adresările politicoase etc.).
  • comportamente care necesită efort (ex. să se îmbrace singuri, să-și lege șireturile, să țină corect creionul în mână etc.).
  • urmarea instrucțiunilor și respectarea regulilor (ex. periajul dinților, adunarea jucăriilor etc.).

Care sunt beneficiile acordării atenției pozitive?

  • creșterea motivației copiilor de a se comporta adecvat;
  • învățarea comportamentelor sociale, care permit formarea relațiilor de prietenie cu ceilalți copii;
  • perseverența în sarcini care se dovedesc mai dificile;
  • cooperarea atunci când li se adresează instrucțiuni sau li se cere să respecte reguli de către părinți sau alți adulți.

Aprofundarea temei:

Atenția oamenilor se concentrează preponderent pe lucrurile negative pe care le observă. Astfel, nu este de mirare că părinții simt nevoia să corecteze comportamentele negative ale copiilor. Faceți următorul exercițiu de imaginație: vă aflați într-o cameră cu doi copii. Unul dintre ei stă pe canapea și răsfoiește o carte, recitând cu entuziasm sunetele animalelor pe care le recunoaște. Celălalt copil sare pe canapea. Cum reacționați? Dacă sunteți precum majoritatea părinților, cel mai probabil atenția se va îndrepta înspre copilul care sare pe canapea, solicitându-i să înceteze acel comportament. Ca urmare, veți tinde să oferiți mai multă atenție copilului care manifestă un comportament nedorit, decât copilului care merită în realitate atenție. Într-o asemenea situație sunt posibile două consecințe. În primul rând, copilul căruia i-ați cerut să înceteze să sară, va face acest lucru, însă este la fel de probabil ca data următoare când dorește să vă atragă atenția, să se comporte la fel. În al doilea rând, nu este exclus ca și celălalt copil să copieze acest comportament nedorit. De ce? Pentru că săritul pe canapea a fost recompensat prin atenția oferită de părinte, în timp ce răsfoirea cărții cu animale a trecut neobservată.

Faptul că părinții intervin pentru a corecta comportamentul negativ este un lucru cât se poate de firesc. Totuși, psihologii avertizează că înclinația de a acorda atenție comportamentelor negative, reprezintă o potențială problemă, mai ales atunci când comportamentele pozitive trec neobservate și nu primesc atenție ori apreciere. Cu timpul, copiii vor încerca să compenseze lipsa de preocupare a părinților pentru comportamentele pozitive, inclusiv prin manifestarea unor comportamente negative. Pe de altă parte, atunci când primesc atenție pozitivă din partea părinților, șansa ca aceștia să se comporte inadecvat se reduce. Revenind la exemplul cu cei doi copii, gândiți-vă acum la ce s-ar fi putut întâmpla, dacă în loc să acordați atenție copilului neastâmpărat, ați fi acordat-o celui care răsfoiește cartea. Orientarea atenției către acel copil (Văd că stai cuminte pe canapea și te uiți la animăluțe. Sunt mândru/ă de tine!), ar fi putut avea două urmări: copilul primește atenție pozitivă pentru un comportament adecvat, iar cel care sare pe canapea ar putea să-și dorească și el atenție, determinându-l să se așeze lângă fratele său pentru a răsfoi cartea împreună.

Așadar, în această situație atenția părintelui este focalizată pe comportamentul pozitiv, pe care și-ar dori să-l surprindă mai frecvent la copiii săi, iar atitudinea sa are rolul de a încuraja repetarea acestuia. Atenția pozitivă se poate manifesta sub diferite forme, precum lauda verbală, îmbrățișările sau oferirea de recompense. Copiii se simt iubiți atunci când eforturile lor sunt observate și apreciate de părinți, ceea ce îi va încuraja să repete acel comportament. Acest lucru se datorează faptului că învățarea este mai ușoară, dacă anumite comportamente sunt urmate de consecințe pe care le percep ca plăcute. În cazul copiilor cu vârste între 3-8 ani, oferirea atenției pozitive are rolul de a recompensa o serie de comportamente importante pentru adaptarea lor socială:

  • Comportamente prosociale. Arătați apreciere față de copii, atunci când manifestă comportamente prietenoase (ex. împărțirea jucăriilor, așteptarea rândului în cadrul jocului, oferirea ajutorului sau adresările politicoase). În acest fel, îi încurajați să dezvolte relații de prietenie cu ceilalți copii.
  • Comportamente care necesită efort. În situațiile în care copiii învață noi comportamente, care sunt dificile la început (ex. să se îmbrace singuri, să-și lege șireturile sau să țină corect creionul în mână), apreciați efortul depus. Astfel, îi motivați să persevereze, adică să continue să încerce să facă anumite lucruri, chiar și atunci când acestea se dovedesc mai dificile.
  • Urmarea instrucțiunilor și respectarea regulilor. Ori de câte ori copiii vă ascultă, urmând instrucțiunile sau amintindu-și să respecte regulile stabilite, apreciați acest lucru de îndată. În acest fel, îi încurajați să țină cont de ceea ce le spun cadrele didactice la grădiniță/ școală sau să respecte regulile, pe care le stabilesc în jocurile cu ceilalți copii.

De reținut!
Copiii au nevoie de atenție pozitivă din partea părinților! Atunci când nu o primesc, vor căuta s-o obțină prin comportamente negative, cărora părinții le-au acordat mai multă atenție decât celor pozitive.

back buton

Sediul central

INSTITUL DE PSIHOLOGIE

str. Republicii nr. 37,
400015, Cluj-Napoca

Telefon: + 40 264 590 967

Email: info@childeqguide.org