|
Aprofundarea temei:
Una dintre experiențele pe care mulți părinți o împărtășesc este rostirea primelor cuvinte de către copiii lor. La început, ei comunică utilizând doar sunete separate. Aceste prime tentative de comunicare sunt urmate de către majoritatea părinților de inițierea unui dialog. La pronunțarea primelor cuvinte, chiar dacă nu întru totul inteligibile pentru urechea altcuiva, părinții își arată entuziasmul prin cuvinte (Ai spus apă! Bravo!), dar și prin gesturi (ex. zâmbetul). Aceste reacții ale părinților motivează copiii să repete acel cuvânt, dar și să spună altele noi. Prin atenția pe care părinții au acordat-o acestui comportament, copiilor le crește încrederea în sine și motivația de a persevera în rostirea cuvintelor.
La fel ca în cazul dezvoltării limbajului, părinții pot utiliza aceleași forme de încurajare a manifestării unor comportamente pozitive. Odată ce copiii încep să socializeze, ei se confruntă cu nevoia de a învăța din ce în ce mai multe comportamente care să-i ajute să se adapteze în acel context (ex. utilizarea tacâmurilor la masă, împărțirea jucăriilor, oferirea de complimente, așteptarea rândului etc.). Atunci când aceste comportamente nu sunt apreciate, este posibil ca ele să nu se manifeste, ori dacă se manifestă, acest lucru să se întâmple doar ocazional.
O îngrijorare frecventă pe care părinții o împărtășesc este legată de convingerea că laudele ar putea avea efecte nocive asupra copiilor, prin faptul că ar fi o modalitate de a-i răsfăța. Răsfățul presupune că lauda este nemeritată sau nejustificată. Însă a recunoaște meritele copiilor înseamnă pur și simplu transmiterea unor obiceiuri sănătoase. Copiii cărora părinții le comunică mai degrabă mesaje pozitive decât negative, interiorizează acest stil de gândire și sunt mai încrezători în propriile lor forțe.
Un alt potențial blocaj în disponibilitatea părinților de a include laudele în repertoriul de reacții la comportamentele pozitive ale copiilor este reprezentat de raportarea la propria persoană. Adesea, cei mai reticenți la ideea de a lăuda sunt persoanele extrem de critice în raport cu propriile greșeli sau care au dificultăți în relațiile cu ceilalți. Disponibilitatea de a se auto-încuraja (Bravo mie! Mi-am păstrat calmul și am venit cu argumente; M-am descurcat bine când Mihai a făcut azi criza de furie), reprezintă primul pas către deprinderea de a se raporta în mod pozitiv la propria persoană, și mai apoi, de a face acest lucru în relația cu cei din preajma lor.
De reținut! Copiii care manifestă comportamente problematice sunt adesea din rândul celor care sunt frecvent criticați pentru greșelile lor și care nu primesc suficientă atenție pozitivă.
Pentru ca laudele să aibă efect, acestea ar fi bine să fie adresate ținând cont de câteva recomandări, menite să le crească eficiența.
- Adresați lauda imediat după manifestarea comportamentului pozitiv. Atunci când copiii manifestă un comportament pe care doriți ca ei să-l repete, lăudați-i de îndată! Nu așteptați să treacă 5 sau 10 minute până să le spuneți că vă bucură felul în care s-au comportat.
- Formulați laude specifice (care se referă la un comportament). Laudele se adresează copiilor pentru comportamentele pe care ei le manifestă. De exemplu, spălatul pe dinți ar putea fi un comportament demn de laudă, iar transmiterea acestui mesaj face lauda specifică (Ești grozav/ă. Te descurci așa de bine să te speli pe dinți). Spre deosebire de laudele specifice, care descriu comportamentul, laudele nespecifice (Bravo!; Foarte bine!), nu clarifică care este comportamentul pe care-l apreciați. Dacă totuși utilizați astfel de formulări, menționați imediat după aceea comportamentul pozitiv la care faceți referire (Bravo! Ai reușit să îmbraci pijamaua fără ajutor!; Mă bucur că te-ai înțeles cu Mihai să vă dați cu bicicleta pe rând). În schimb, dacă laudele sunt constant nespecifice, copiii ajung să ignore aceste reacții, iar eficiența lor este mult redusă.
- Lăudați efortul, NU trăsăturile copiilor. Adesea, părinții sunt tentați să le spună copiilor că sunt minunați, cuminți, deștepți ori extraordinar de talentați. Deși copiilor le place să fie apreciați, laudele care se referă la trăsăturile lor nu sunt doar ineficiente, însă din punct de vedere psihologic se pot dovedi de-a dreptul nocive. Un nivel crescut de inteligență sau un comportament exemplar, nu garantează o carieră de succes la vârsta adultă și nici măcar obținerea notelor de 10 la școală. Ceea ce prezice succesul copiilor este capacitatea lor de a-și stabili scopuri, de a gândi strategic și de a persevera, chiar și atunci când se confruntă cu obstacole. Așadar, succesul depinde în mare măsură de cât de mult efort depun și mai puțin de cât de inteligenți sau talentați se dovedesc. Uneori, chiar dacă sunt bine intenționați, părinții pot să nu-și dea seama care este mesajul pe care-l transmit prin asemenea laude (Ești așa deștept/deșteaptă! Uite, vezi că poți face orice? Suntem așa mândri de tine!). De fapt, copiii învață că succesul este urmarea faptului că sunt deștepți sau talentați, când în realitate succesul este mai ales măsura efortului, pe care l-au depus. Pe de altă parte, eșecul se datorează faptului că nu sunt suficient de inteligenți sau de talentați, ceea ce exclude din start ideea că eșecul poate fi combătut prin efort. Soluția este focalizarea laudei pe efortul depus de către copii!
- Lăudați efortul pentru a putea lăuda performanța. Părinții păstrează adesea laudele pentru situațiile în care comportamentul copiilor este perfect. Oferirea laudelor și pentru progrese mărunte, nu înseamnă că nu aveți așteptări din partea copiilor, ci doar faptul că remarcați efortul depus, nu neapărat reușita. Adesea, copiii vor eșua, iar acest lucru este normal. Spre exemplu, atunci când copilul încearcă să vă ajute la treburile casei și să își spele farfuria, s-ar putea să verse apă pe lângă chiuvetă. În astfel de situații, fiți empatici și apreciați faptul că încearcă sau manifestă dorința de a vă ajuta (Știu că este greu să nu stropești cu apă când speli farfuria. Mă bucur să văd cât de mult încerci!). Copiii lăudați pentru reușite mai degrabă decât pentru efortul depus, nu învață să gestioneze eșecul pentru că nu au primit încurajări și sprijin, atunci când s-au confruntat cu probleme. Prin comparație, copiii care primesc astfel de încurajări constant, se străduiesc mai mult, iar în timp devin mai independenți și încrezători în capacitatea lor de a învăța.
- Evitați combinarea laudei cu critica. Una dintre cele mai frecvent întâlnite situații este aceea în care părinții observă concomitent manifestarea unor comportamente pozitive, dar și a altora mai puțin dezirabile. Cât timp părinții vorbesc la telefon, unii copii reușesc să se joace fără să-i întrerupă, dar fac zgomot în încăpere; în alte situații, copiii se îmbracă la timp pentru a merge la grădiniță/ școală, însă împrăștie câteva haine pe jos. Indiferent de situație, este preferabil să acordați atenție comportamentului pozitiv, mai degrabă decât celui negativ (Îți mulțumesc pentru că ai avut răbdare cât am vorbit la telefon; Te-ai descurcat foarte bine cu îmbrăcatul în dimineața aceasta. Ești deja gata de plecare!). Evitați să folosiți aceste situații pentru a atrage atenția copiilor asupra greșelilor comise (E grozav că te-ai pregătit de mers la grădiniță/ școală din timp, dar te rog să încerci ca mâine să nu mai faci așa dezordine). Concentrarea asupra comportamentului negativ are efectul de a anula lauda. Așadar, combinarea celor două este contraindicată. În situațiile în care copiii manifestă comportamente negative și este important să le gestionați, le puteți adresa o instrucțiune (Cât vorbesc la telefon, te rog să te joci în liniște; Înainte să plecăm, te rog să mergi în camera ta să pui pe scaun hainele de pe jos).
- Întăriți lauda prin comportamentul non-verbal. Modul în care lăudați copiii este cel puțin la fel de important, precum cuvintele pe care le utilizați. În momentul în care doriți să le transmiteți aprecierea, asigurați-vă că ei știu că beneficiază de toată atenția. Lauda transmisă în timp ce părintele se uită în telefon, nu are același impact ca lauda venită din partea părintelui care se uită în ochii copilului și îi zâmbește. Copiii se simt mai apreciați atunci când există și semnale non-verbale ale atenției pe care o primesc, de aceea, este important:
- să mențineți contactul vizual;
- să vă așezați la nivelul lor;
- să le spuneți pe nume;
- să transmiteți lauda prin expresia feței și prin gesturi (ex. zâmbetele, îmbrățișările, mângâierile, gesturile de bate palma etc.).
- Fiți atenți și surprindeți comportamentele pozitive ale copiilor. Adesea, părinții ai căror copii manifestă mai multe comportamente dificile sunt aceia care întâmpină dificultățile cele mai multe în a-i lăuda, deoarece comportamentele pozitive sunt mai greu de surprins. Atunci când părinții sunt bombardați de multitudinea de exemple de comportamente negative, care ies de altfel mult mai ușor în evidență, devine mult mai greu să se detașeze de impresia că nu au ce lăuda. Tocmai de aceea, este important să conștientizați acest lucru și să căutați să surprindeți exemplele de comportamente pozitive. Ele există cu certitudine, doar că uneori vă veți afla în postura detectivului aflat în căutare de indicii. Începeți cu lucruri mărunte, lăudându-i pentru că s-au îmbrăcat singuri, pentru că s-au jucat câteva minute în liniște sau pentru că s-au spălat pe mâini înainte de a se așeza la masă. Aceste reacții le transmit copiilor că sunteți atenți la ceea ce fac, iar buna purtare nu a trecut neobservată. Acordați-vă o săptămână pentru a exersa aceste reacții, timp în care în mod normal ar trebui să sesizați câteva schimbări în bine în comportamentul lor. Apoi, reduceți treptat frecvența lor, lăudându-i ocazional, doar atât cât să le transmiteți în continuare faptul că le oferiți atenție pozitivă.
Atunci când situația o impune, combinați lauda cu recompensa. Mai ales atunci când un comportament este dificil de realizat de către copii, utilizarea recompenselor este utilă. Uneori, copiii au dificultăți în a învăța comportamente noi precum spălatul pe dinți, îmbrăcatul pijamalei sau respectarea regulilor. Indiferent de situație, dacă observați că un comportament ridică probleme copiilor, pe lângă laude puteți oferi și recompense. Spre exemplu, atunci când copilul reușește să-și îmbrace singur pijamaua, lăudați acest comportament (Sunt încântat/ă să văd că ți-ai luat pijamaua pe tine când te-am rugat!) după care oferiți o recompensă (Acum, vom avea 10 minute pentru a citi prin ce aventuri a mai trecut ursulețul Winnie). Încercați să nu vă lăsați prinși în capcana de a face acest lucru de fiecare dată, deoarece există riscul să vi se ceară recompensa în schimbul comportamentului dorit. Așadar, scopul este doar să oferiți un imbold motivației copiilor de a manifesta acel comportament.
|
