Strategii

Utilizarea recompenselor

back butonheader intro.module

Rezumat:

De câte feluri sunt recompensele?

  • Recompense planificate – părinții informează copiii despre administrarea lor și aceștia le pot anticipa,
  • Recompense neplanificate – părinții le administrează fără a informa copiii și aceștia nu le anticipează.

Câte tipuri de recompense există?

  • recompense sociale (ex. îmbrățișări, pupici, petrecerea timpului de calitate cu părinții, invitarea altor copii acasă etc.)
  • privilegii (ex. timp de joacă, mersul în parc, citirea unei povești în plus, o ieșire pentru o tură cu bicicleta etc.)
  • recompense materiale (ex. o jucărie, o carte, un joc, fețe zâmbitoare, etc.)

Prin ce diferă recompensa de mită?

  • Recompensa se oferă pentru manifestarea comportamentului pozitiv, în timp ce mita este oferită pentru încetarea unui comportament negativ.
  • Recompensa este oferită DUPĂ manifestarea comportamentului pozitiv, în timp ce mita se oferă ÎNAINTE.

Cum se utilizează recompensele?
Utilizarea recompenselor este recomandată pentru a încuraja comportamente mai dificil de învățat de către copii. Pentru administrarea lor se ține cont de următoarele:

  • se recompensează un singur comportament;
  • se aleg de preferință recompense de tip social;
  • se oferă recompensa imediat după manifestarea comportamentului pozitiv;
  • se înlocuiesc recompensele planificate cu recompensele neplanificate pe măsură ce comportamentul pozitiv se manifestă constant;
  • se elimină treptat recompensele de orice fel și sunt înlocuite cu laude.

Aprofundarea temei:

Atunci când copiii învață comportamente dificile ori când lauda nu pare să funcționeze, părinții pot recurge la utilizarea recompenselor în vederea încurajării comportamentelor dorite. Recompensele pot fi planificate în prealabil ori pot fi neplanificate sau spontane.

  • Recompense planificate. Planificarea recompenselor este utilă, mai ales pentru comportamentele a căror manifestare reprezintă o provocare pentru copii. Acestea sunt planificate de către părinți și sunt prezentate copiilor înainte de manifestarea comportamentului dorit. De exemplu, oferirea unui sticker pentru faptul că s-au spălat pe dinți sau pentru că și-au pus la loc jucăriile (Imediat ce vei pune toate jucăriile la locul lor în cutii, vei primi un sticker pentru colecția ta). Odată ce copiii se gândesc la faptul că primesc ceva ce le place, șansele ca ei să se mobilizeze pentru a se comporta adecvat cresc. În mod similar, faptul că mergeți la muncă, iar la final de lună sunteți plătit/ă pentru acest lucru, constituie o recompensă planificată.
  • Recompensele neplanificate. Acestea sunt recompense pe care copiii nu le anticipează, deoarece nu știu că urmează să le primească. Spre exemplu, atunci când își aranjează jucăriile după ce au terminat cu joaca, părinții pot să-i recompenseze spontan pentru acest comportament (Ai pus jucăriile în dulap așa de repede! Vom avea timp să citim o poveste în plus înainte de culcare). Acest lucru are scopul de a-i încuraja să repete comportamentul. În mod similar, imaginați-vă situația în care șeful vă oferă bonus o sumă de bani pentru o muncă bine făcută. Această recompensă, deși nu ați așteptat-o, vă motivează să faceți o treabă bună în continuare.

Atunci când optați pentru utilizarea recompenselor, este important să țineți cont de câteva recomandări ,astfel încât să maximizați impactul lor pozitiv, evitând în același timp unele erori care pot avea impact negativ asupra comportamentelor copiilor.

Recompensați copiii, nu le oferiți mită. Una din îngrijorările părinților este legată de posibilitatea mituirii copiilor prin oferirea recompenselor, iar adesea distincția dintre cele două este greu de făcut. Totuși, recompensa se diferențiază de mită prin câteva aspecte:

  • Momentul în care sunt oferite. În timp ce recompensele se oferă pentru manifestarea comportamentului dorit, mita este oferită pentru încetarea unui comportament neplăcut. Să analizăm exemplul unui copil care se pregătește să ia prânzul. Copilul zbiară din răsputeri că nu dorește să mănânce ceea ce are pregătit în farfurie, ci mai degrabă vrea o înghețată. Părintele refuză, copilul plânge și mai tare și aruncă tacâmurile. Din dorința de a soluționa problema, părintele îi promite copilului recompensa pentru a înceta comportamentul negativ (Dacă încetezi cu scandalul, mergem și cumpărăm ce înghețată dorești). Copilul se liniștește. În această situație, părintele i-a oferit copilului o mită, deoarece înghețata a fost promisă pentru încetarea unor comportamente negative (strigătele și revendicările) înainte de manifestarea comportamentului pozitiv (luarea prânzului). Pentru a rezolva eficient problema, părintele poate clarifica imediat ce copilul se așază la masă, care este comportamentul dezirabil, dar și momentul în care va primi recompensa dorită (Când ai terminat să mănânci ce ți-am pregătit, vom merge să mâncăm o înghețată). Așadar, regula de acordare a recompenselor este că acestea sunt oferite NUMAI DUPĂ manifestarea comportamentului pozitiv. De-abia atunci când copilul manifestă comportamentul așteptat, va primi recompensa.
  • Scopul. Așa cum reiese din exemplul anterior, scopul părintelui atunci când oferă o recompensă este de a încuraja un comportament dezirabil, despre care știe că îi creează dificultăți copilului. Prin faptul că planifică recompensa (îi spune copilului înainte să se așeze la masă ce așteptări are), el încearcă să prevină apariția comportamentului negativ. Pe de altă parte, scopul părintelui atunci când mituiește copilul este de a opri comportamente indezirabile: refuzul de a mânca și solicitarea insistentă a înghețatei.
  • Rezultatul pe termen lung. Atât recompensele, cât și mitele au potențialul de a influența comportamentul copiilor. Copiii care au fost mituiți, vor învăța că scandalul și revendicările sunt urmate de faptul că părinții cedează și le oferă ceea ce-și doresc, iar tot ce trebuie să facă în viitor este să se comporte la fel. Pe de altă parte, copiii recompensați știu de la început că o criză de furie la masă nu le va aduce recompensa dorită, fiind astfel mai probabil să fie cooperanți în timpul prânzului.

Recompensați un singur comportament. Când vă propuneți să utilizați recompensele, începeți prin a recompensa un singur comportament. Adesea, părinții au liste de comportamente pe care își doresc să le vadă la copii: să aranjeze jucăriile, să salute adulții, să împartă jucăriile, să se spele pe dinți, să fie mai prietenoși etc. Este bine să rețineți că schimbările se produc pas cu pas și că nu veți putea pune în practică totul dintr-o dată. Așadar, pentru început întrebarea pe care trebuie să v-o adresați este care sunt acele comportamente, pe care le considerați cele mai importante. Întocmiți o listă cu cel mult trei dintre acestea și alegeți un comportament, pe care să-l îmbunătățiți. Evitați să alegeți de la bun început unul extrem de dificil, orientați-vă asupra unei provocări cu nivel de dificultate moderat pentru a reduce riscul unui eșec. Pe măsură ce observați îmbunătățiri în cazul primului comportament ales, puteți trece la următorul din listă.

Asigurați-vă că aveți așteptări realiste. Uneori, așteptările pe care le aveți din partea copiilor nu sunt îndeplinite, deoarece s-ar putea ca ei să nu aibă capacitatea de a manifesta anumite comportamente. De exemplu, a aștepta ca un copil de 3 ani să se joace în liniște timp de o oră ar putea fi ceva nerealist, astfel că eșecul este garantat dinainte; însă acest lucru ar putea fi posibil pentru un copil care are deja vârsta de 5 ani. Recompensa este utilă doar atunci când copiii sunt capabili să manifeste comportamentul necesar ca s-o obțină. Dacă ei nu reușesc acest lucru, deoarece comportamentul este prea dificil, experiența pe care o vor avea în legătură cu recompensele va fi una negativă și tentativele de a-i încuraja, vor fi sortite eșecului.

Explicați copiilor care este comportamentul recompensat. Când utilizați o recompensă planificată, este important să le comunicați cât mai clar comportamentul, pe care vă doriți să-l manifeste pentru a o primi. Evitați formulările vagi (Dacă faci curat, putem merge în parc la joacă; Dacă ești cuminte cât facem cumpărăturile, vei alege tu cerealele pentru micul dejun). La fel ca în cazul laudelor, este important să fiți specifici, astfel încât copiii să înțeleagă care vă sunt așteptările (Dacă pui jucăriile la locul lor în cutii, vom merge în parc la joacă; Dacă stai liniștit/ă lângă mine cât facem cumpărăturile, vei alege tu cerealele pentru micul dejun). Altfel, există riscul să vă aflați în situația în care ceea ce înțelegeți prin „a face curat” sau „a fi cuminte”, să fie foarte diferit de ceea ce cred ei, mai ales când vor considera că eforturile lor merită recompensa promisă (Dar am făcut curat!; Nu e drept, am fost cuminte!).

Asigurați-vă că recompensa este ceva ce copiii își doresc. Asemenea adulților, copiii nu sunt motivați să depună efort pentru a obține lucruri pe care nu și le doresc. Pentru a vă asigura că utilizați recompensele în mod eficient, luați în considerare lucrurile care le plac. Recompensele pot fi de mai multe tipuri, cum sunt cele sociale (ex. îmbrățișări, pupici, petrecerea timpului de calitate cu părinții, invitarea altor copii acasă etc.), pot lua forma unor privilegii (ex. timp de joacă, mersul în parc, citirea unei povești în plus, o ieșire pentru o tură cu bicicleta etc.) sau pot fi materiale (ex. o jucărie, o carte; un joc, fețe zâmbitoare, creioane colorate, markere etc.).

Pe cât posibil, apelați la recompense sociale. Opțiunile de recompensare a copiilor sunt variate. Totuși, este important să rețineți câteva lucruri despre utilitatea diferitelor tipuri de recompense. În primul rând, evitați să cheltuiți bani pe recompense materiale și limitați-vă la acele lucruri, pe care le cumpărați în mod obișnuit. Copiii tind să devină oricum insensibili la recompense, atunci când au în preajmă un munte de jucării sau de alte obiecte din care nu mai știu ce să aleagă. Așadar, nu este necesar să faceți eforturi financiare majore pentru a-i recompensa. În al doilea rând, micile privilegii pe care le obțin sub forma unor activități (ex. alegerea desertului pentru toți membrii familiei, invitarea unui prieten acasă, utilizarea hainelor părinților pentru jocul de-a mersul la serviciu), dar mai ales sub forma timpului petrecut împreună cu părinții (ex. un joc de fotbal în familie, realizarea unui puzzle în colaborare. pregătirea unor brioșe. o ieșire specială cu unul dintre părinți etc.), sunt chiar mai eficiente decât recompensele materiale. Atenția pe care le-o oferiți reprezintă o sursă puternică de motivație și are avantajul de a fi o recompensă similară celor din viața reală, unde cel mai probabil pentru o performanță bună (ex. un proiect reușit), copiii vor primi mai degrabă recompense sociale (ex. aprecieri) decât privilegii ori recompense materiale (ex. bani).

Loading...

De reținut! Valoarea unei recompense nu este legată de suma cheltuită, ci de măsura în care copiii sunt atrași de ea, iar cea mai puternică sursă de motivare este timpul petrecut cu părinții.

Asigurați-vă că puteți oferi recompensa. Oricare ar fi recompensa pentru care optați, asigurați-vă că vă puteți ține de cuvânt. Copiii rețin dacă vă încălcați promisiunile și-și pierd încrederea în faptul că le veți respecta, ceea ce în mod cert nu va ajuta în viitor la încurajarea comportamentelor prin recompense.

Recompensa este oferită curând după manifestarea comportamentului. La fel ca în cazul laudelor, recompensele cele mai eficiente sunt acelea care survin la scurt timp după manifestarea comportamentului. Pentru a fi motivați, copiii au nevoie să asocieze comportamentul cu recompensa, iar acest lucru se întâmplă numai atunci când aceasta este oferită imediat, nu peste câteva ore sau chiar zile (ex. a merge la joacă în parc peste două zile). Ca urmare, încercați să utilizați recompense despre care știți că le puteți oferi cât mai repede după manifestarea comportamentului pe care-l așteptați.

Nu retrageți recompensa, chiar dacă după comportamentul dorit apare un comportament negativ. Uneori, deși copiii manifestă cu succes comportamentul dorit (ex. își strâng jucăriile), se întâmplă ca după acesta să facă ceva greșit (ex. își aruncă hainele). În ciuda acestui fapt, amintiți-vă că sarcina părinților este de a recompensa copilul pentru primul comportament, cel pozitiv. Aruncarea hainelor nu anulează comportamentul pozitiv. Ceea ce puteți face este să vă asigurați că ați menționat clar pentru care dintre cele două comportamente acordați recompensa (Ți-ai aranjat jucăriile, așa că acum putem merge în parc la plimbare).

Renunțați treptat la recompensă și înlocuiți-o cu lauda. O problemă pe care părinții o întâmpină când utilizează recompensele planificate este legată de faptul că la un moment dat, copiii se pot obișnui cu acestea și intervine riscul ca ei să se aștepte să le primească mereu. Pentru a evita dependența, imediat ce ați observat că ei manifestă comportamentul dorit, recurgeți la recompensele neplanificate. Avantajul lor este că odată ce nu le mai pot anticipa, copiii nu le vor mai aștepta. Acest lucru este cu atât mai mult de dorit, cu cât în viața reală vor ajunge să manifeste comportamente pentru care nu vor fi recompensați. De aceea, perseverența și toleranța la frustrare a copiilor sunt încurajate, atunci când nu sunt învățați să se aștepte să primească ceva pentru fiecare lucru pe care-l fac. Totodată, lauda poate înlocui în timp recompensele de orice fel, deoarece acestea nu riscă să creeze dependență, ci doar îi motivează pe copii să aibă încredere în abilitățile lor.

De reținut! Recompensele planificate ar trebui utilizate pentru cel mult 1-2 săptămâni, în funcție de gradul de dificultate al comportamentului. Ulterior, recompensele neplanificate pot lua locul celor planificate în următoarele 1-2 săptămâni, iar apoi comportamentul va fi doar lăudat.

Mesaje cheie

  • Pentru a motiva copiii să manifeste un comportament dificil pentru ei, părinții pot utiliza recompense planificate.
  • Recompensele se oferă copiilor doar dacă manifestă comportamentul așteptat. În caz contrar, recompensa nu le va fi oferită.
  • Recompensele sociale constituie o sursă puternică de motivare pentru copii. Când este posibil, o recompensă extrem de eficientă este reprezentată de implicarea părinților în jocurile preferate ale copiilor.
  • Recompensele sunt mai eficiente, atunci când sunt însoțite de oferirea laudei.
  • Pe măsură ce un comportament se manifestă în mod regulat, este indicat ca părinții să renunțe la recompensele planificate și să le utilizeze ocazional pe cele neplanificate.

back buton

Sediul central

INSTITUL DE PSIHOLOGIE

str. Republicii nr. 37,
400015, Cluj-Napoca

Telefon: + 40 264 590 967

Email: info@childeqguide.org