Rezumat: De ce este important stabilirea unor limite?
Care sunt strategiile prin care părinții stabilesc limite în mod eficient?
Care sunt beneficiile utilizării instrucțiunilor și a alternativelor în disciplinarea copiilor?
|
Aprofundarea temei: Fiecare părinte se confruntă la un moment dat cu problema stabilirii limitelor. Acest lucru se datorează înclinației copiilor de a manifesta comportamente negative pentru a testa reacțiile părinților. Spre exemplu, unii copii aleg în mod convenabil, să uite că televizorul/ calculatorul ar trebui să fie închis după o anumită oră sau trag de timp înainte să se așeze la masă pentru că jocul în care sunt implicați este mai interesant. În astfel de situații, unii părinți încearcă să stabilească limite prin a le spune copiilor că nu au voie sau că nu este bine să facă aceste lucruri (Nu mai trage de timp! De câte ori să-ți spun să închizi televizorul?; Hai odată la masă! Mai trebuie să mă rog mult de tine?); alții mai îngăduitori, nu limitează în niciun fel comportamentul copiilor, în speranța că ei își vor da seama singuri care sunt consecințele sau le atrag atenția asupra acestora doar ocazional. Ambele strategii sunt sortite eșecului. Interdicțiile nu funcționează pentru că de fapt încurajează comportamentele neadecvate ale copiilor și le dau sentimentul că libertatea le este îngrădită, motiv pentru care devin necooperanți. Pe de altă parte, teama părinților de a nu părea rigizi și neîngăduitori creează copiilor impresia că orice și oricând este permis, iar deciziile le aparțin întru totul, chiar și atunci când este de fapt responsabilitatea adulților să preia controlul asupra situației. Așadar, astfel de reacții nu vă ajută foarte mult, în schimb este important să rețineți faptul că până la vârsta de aproximativ 9 ani, copiii sunt mult mai receptivi față de părinții cu un stil de comunicare cald și sensibil la nevoile lor, dar care totodată stabilesc limite ferme și sunt consecvenți în atitudinile lor vizavi de respectarea acestora. Acest lucru demonstrează că, în mod surprinzător, copiii nu-și doresc să fie atotputernici și nici să controleze relația cu adulții. Chiar dacă ocazional protestează sau contestă aceste solicitări, asemenea reacții sunt cât se poate de firești. Aproximativ o treime dintre solicitările pe care adulții le adresează copiilor sunt ignorate, iar acest lucru n-ar fi indicat să-l interpretați ca sfidare, ci drept un moment pe care-l puteți utiliza cu succes pentru a-i învăța despre diferența dintre comportamentele bune și cele mai puțin bune. Ghidajul pe care-l puteți oferi în acest sens presupune stabilirea limitelor prin formularea de instrucțiuni și oferirea de alternative. Spre deosebire de limitele impuse prin interzicerea anumitor comportamente, utilizarea corectă a celor două strategii menționate anterior contribuie la:
|
De reținut! |