Strategii

Instrucțiunile

back butonheader intro.module

Rezumat:

Ce sunt instrucțiunile și ce rol au?
Instrucțiunile sunt afirmații prin care adulții solicită copiilor să facă anumite lucruri. Ele au rolul de a clarifica comportamentele, pe care părinții le așteaptă de la copii.

Cum se transmit instrucțiunile?
Transmiterea instrucțiunii este mai eficientă, atunci când părinții:

  • captează atenția copiilor prin contact vizual și rostirea numelui;
  • comunică solicitarea pe un ton calm și politicos;
  • descriu comportamentul pe care-l așteaptă din partea copiilor;
  • oferă timp copiilor pentru a urma instrucțiunea;
  • apreciază prin laudă manifestarea comportamentului așteptat.

Aprofundarea temei:
Toți părinții sunt familiarizați cu instrucțiunile. Acestea sunt formulări prin care adulții solicită copiilor să facă anumite lucruri (Te rog să te speli pe dinți; Te rog să te îmbraci). Cu toate acestea, simplul fapt că le-ați transmis aceste instrucțiuni, nu garantează faptul că 5 minute mai târziu copiii au reușit să se spele pe dinți, ori că nu aleargă dezbrăcați prin casă. În astfel de situații este clar că adresarea instrucțiunilor a dat greș. Pentru a vă asigura că acestea sunt transmise corect și pentru a crește probabilitatea ca ele să fie urmate de copii, este important să luați în calcul următoarele:

  1. Captați atenția copiilor
  2. Asigurați-vă că formularea instrucțiunii este corectă
  3. Susțineți procesul de învățare prin atitudini consecvente

1. Captați atenția copiilor
Orice instrucțiune este în zadar, în cazul în care copiii nu sunt atenți la ceea ce le comunicați. Pentru a vă asigura că instrucțiunea este receptată corect, este recomandat să țineți cont de câteva sugestii.

  • Asigurați-vă că ați realizat contact vizual înainte de transmiterea instrucțiunii. Instrucțiunile pe care le oferiți strigând din bucătărie la copilul care se află în cameră și se concentrează asupra unui puzzle, nu vor fi receptate și tentativa de a vă face ascultați este sortită eșecului. Atât timp cât copiii nu fac contact vizual cu cel care adresează solicitarea, este foarte probabil ca ei să nu fie suficient de atenți ca să descifreze mesajul Totodată, începând cu vârsta de 4 ani ei tind să ignore anumite mesaje, mai ales dacă cealaltă activitate este mai interesantă și mai atractivă decât cea pe care o solicitați. Ca urmare, invocă faptul că nu au auzit ce le-ați spus drept scuză pentru că nu au făcut ce le-ați cerut. Pentru a evita aceste situații, este important ca atunci când solicitați copiilor să se comporte într-un anumit fel, să vă asigurați că ați făcut contact vizual cu ei și că vă adresați spunându-le pe nume.
  • Evitați distractorii. Copiii întâmpină dificultăți în a fi atenți, atunci când se concentrează asupra unui joc, a unei cărți, a desenelor animate sau asupra altor activități atractive pentru ei. Pentru a le capta atenția, dați televizorul mai încet sau cel puțin asigurați-vă de faptul că au ridicat ochii din carte, cât să le spuneți ce doriți să facă.

2. Asigurați-vă că formularea instrucțiunii este corectă
Pentru ca instrucțiunile să atragă mai multă disponibilitate din partea copiilor de a le urma, este important să fie formulate conform unor recomandări. Refuzul de a le urma este adesea rezultatul unor erori de comunicare și nu neapărat al dorinței de a-și impune voința și de a vă sfida. De aceea, atunci când formulați instrucțiuni, este important să vă asigurați de următoarele:

  • Formulați o singură instrucțiune. Chiar dacă sunteți tentat/ă să le solicitați mai multe lucruri deodată, este important să conștientizați faptul că până în jurul vârstei de 6 ani, capacitatea lor de memorare este limitată și din acest motiv, nu vor reține o înșiruire de instrucțiuni (Te rog să îți pui creioanele înapoi în penar și să pui la loc cartea pe care ai colorat-o. Apoi, mergi să te speli pe mâini, pe dinți și ia-ți pijamaua!). Țineți cont de faptul că numărul instrucțiunilor care pot fi urmate cu succes este destul de limitat – în cel mai fericit caz, rețin 1-2 comportamente. Ca urmare, încercați să formulați o singură instrucțiune, iar dacă ceea ce așteptați presupune trecerea prin mai mulți pași, formulați instrucțiunile pe rând. Mai întâi, solicitați-i să-și pună creioanele și cartea de colorat la loc, după aceea să se spele, iar abia apoi să-și îmbrace pijamaua. Odată ce simplificați instrucțiunile, aveți grijă să monitorizați ceea ce fac copiii, deoarece este mult mai probabil ca ei să coopereze, atunci când primesc atenție din partea părinților. Pe măsură ce cresc și se obișnuiesc cu aceste solicitări, nu veți mai fi nevoiți să detaliați fiecare comportament, ci va fi suficient să transmiteți instrucțiuni cu caracter general (Se apropie ora de culcare, te rog să te pregătești de somn), deoarece vor ști deja din experiență ce presupune pregătirea pentru somn.
  • Instrucțiunea este realistă. Asigurați-vă că ceea ce vă doriți de la copii este rezonabil. De exemplu, este puțin probabil ca un copil de 5-6 ani să se spele pe față dimineață fără să-i reamintiți sau să termine de mâncat toată mâncarea din farfurie la fiecare masă. Pentru a nu-i pune în postura de a eșua și pentru a evita propriile frustrări, obișnuiți-vă să monitorizați comportamentele lor și să transmiteți doar solicitări pe care ei le pot urma.
  • Instrucțiunea NU se adresează sub forma unei întrebări. Pentru ca adresarea instrucțiunii să nu se transforme într-o negociere fără final, evitați să o formulați sub forma unei întrebări (Poți te rog să mergi acum să te încalți?; Nu crezi că ar trebui să-ți pui șosete și să nu umbli desculț/ă?). Acest lucru oferă copiilor posibilitatea de a răspunde printr-un refuz. Atât timp cât solicitarea nu presupune o alegere din partea lor (a vrea sau a nu vrea să facă ceva), evitați să lăsați această portiță deschisă. Mai degrabă, spuneți-le direct ceea ce doriți să facă (Te rog să mergi să te încalți; Te rog să îți pui șosetele în picioare).
  • Instrucțiunea se referă la un comportament. Cele mai eficiente instrucțiuni sunt acelea pe care copiii le înțeleg cu ușurință. Instrucțiunile formulate prea vag (Fii cuminte; Fă curat în cameră) sunt dificil de urmat, deoarece nu le transmit clar care este comportamentul pe care ar trebui să-l manifeste. Fiecare copil poate avea o interpretare proprie despre ceea ce înseamnă a fi cuminte sau ce înseamnă că este curat în cameră. De aceea, atunci când formulați instrucțiuni fiți cât mai specifici cu privire la comportamentul așteptat (Te rog să te joci în liniște până termin de vorbit la telefon; Te rog să pui hainele de pe jos în coșul cu rufe).

Alteori, neclaritatea provine din faptul că părinții doresc să evite impresia că încearcă să controleze copiii (Ai grijă, iarăși dai mâncarea pe lângă farfurie!; Bicicleta ta este încă pe hol!). Astfel de afirmații sunt un soi de butoi cu pulbere, deoarece ei le percep mai degrabă ca pe o critică deghizată, ceea ce în loc să-i mobilizeze să coopereze are exact efectul opus. De aceea, nu ezitați să le spuneți clar ceea ce doriți (Te rog să tragi farfuria spre tine când mănânci; Te rog să pui bicicleta la locul ei în debara).

De asemenea, evitați orice instrucțiune care presupune ideea de colaborare (Hai să adunăm jucăriile; Hai să ne pregătim de culcare), dacă nu intenționați să vă implicați. Copiii descifrează corect mesajele care indică faptul că veți face ceva împreună și se pot simți înșelați, atunci când constată că nu vă țineți de cuvânt, lăsându-i să se descurce singuri cu adunatul jucăriilor sau neparticipând la ritualul pregătirii pentru somn.

  • Instrucțiunea este formulată în mod pozitiv. De multe ori, instrucțiunile transmise se referă la încetarea unui comportament negativ (Ajunge! Nu mai trage câinele de urechi; Termină odată cu strigătele astea!; Nu mai desena pe masă!). Astfel de solicitări nu ajută, pentru că unii copii vor fi în continuare nedumeriți cu privire la ceea ce le cereți, în timp ce alții se vor simți frustrați din cauza interdicției. Pentru a evita astfel de situații, formulați instrucțiuni pozitive: în loc să le transmiteți ceea ce nu doriți să mai facă, spuneți-le cum să se comporte (Te rog să-l mângâi pe Pufi; Te rog să vorbești mai încet; Te rog să colorezi pe hârtie).

Loading...


De reținut!
Instrucțiunile se transmit pe un ton calm și totodată ferm. Dacă vă pierdeți cumpătul, riscați să întâmpinați dificultăți în a comunica clar copiilor ceea ce așteptați, iar ei s-ar putea să acorde mai multă atenție emoțiilor negative pe care le manifestați, decât mesajului pe care l-ați formulat.

3. Susțineți procesul de învățare prin atitudini consecvente
Copiii învață să fie mai cooperanți și mai deschiși la solicitări, atunci când părinții sunt la rândul lor orientați către a-i ajuta să învețe comportamente adecvate, în loc să-i critice sau să-i descurajeze. Acest lucru este mai probabil, atunci când atitudinile părinților sunt constructive.

  • Fiți pregătiți să explicați copiilor instrucțiunea. Un comportament destul de frecvent în rândul copiilor este de a solicita lămuriri privind instrucțiunile (De ce să desenez pe hârtie? De ce să nu mai trag câinele de urechi?). Ei adresează asemenea întrebări, deoarece sunt curioși și astfel de curiozități fac parte din felul în care învață. Răspunsurile pe care le oferiți, îi ajută să interiorizeze valorile pe care doriți să le insuflați. Formulați explicații cât mai oneste și scurte cu putință (Dacă continui să colorezi masa, aceasta se va strica și nu vom putea păstra desenul pe care-l faci; Atunci când îl tragi de urechi, pe Pufi îl doare. De aceea, s-ar putea supăra și te-ar putea mușca. Te rog să îl mângâi pe Pufi când vă jucați).
  • Oferiți-le timp copiilor pentru a urma instrucțiunea. Adulții au capacitatea de a-și comuta atenția dintr-o sarcină înspre alta destul de repede, însă copiii au nevoie de puțin timp pentru a procesa și pentru a se mobiliza să treacă de la o activitate la alta. Ca urmare, odată ce adresați instrucțiunea, oferiți-le 20-30 de secunde pentru a face ce le-ați cerut. Nu vă grăbiți să trageți concluzii că nu vor să facă un anumit lucru și nu presupuneți că este cazul să interveniți fizic pentru ca ei să înceteze o activitate (ex. îi dați jos de pe leagăn pentru a pleca din parc, le luați creioanele pentru a nu mai mâzgăli masa). Acest lucru generează frustrare și probabil un conflict care putea fi evitat, oferindu-le timp pentru a se obișnui cu solicitarea.
  • Apreciați copiii pentru urmarea instrucțiunii. Manifestarea aprecierii față de urmarea instrucțiunilor este importantă, deoarece transmite preocupare pentru lucrurile pozitive făcute de copii și reprezintă o sursă de motivație pentru repetarea acelor comportamente. Puteți face acest lucru lăudându-i (Sunt mândru/ă de tine că ți-ai pus șosetele; Mulțumesc că ai închis televizorul). În cazul în care anumite comportamente sunt o provocare pentru ei, puteți apela ocazional la mici recompense concomitent cu lăudarea lor (Sunt impresionat/ă de faptul că toate jucăriile sunt la locul lor. Pentru că ai fost așa harnic/ă, am să-ți pregătesc un pahar cu sucul tău preferat).

Mesaje cheie

  • Captarea atenției copiilor prin contact vizual și rostirea numelui sunt esențiale, atunci când părinții își propun să le ceară ceva.
  • Instrucțiunile clarifică pentru copii comportamentul pe care-l așteaptă părinții, ele NU se referă la interdicții.
  • Instrucțiunile sunt solicitări adresate politicos și calm; este recomandată evitarea formulării lor sub formă de întrebări, deoarece acest lucru încurajează refuzurile.
  • Copiii au nevoie de timp pentru a urma instrucțiunile.
  • Explicarea instrucțiunilor de către părinți, ajută copiii să înțeleagă mai bine de ce li se cere să se comporte într-un anumit fel.

back buton

Sediul central

INSTITUL DE PSIHOLOGIE

str. Republicii nr. 37,
400015, Cluj-Napoca

Telefon: + 40 264 590 967

Email: info@childeqguide.org