Rezumat:

Ce înseamnă oferirea de opțiuni?
Oferirea de opțiuni înseamnă punerea la dispoziția copiilor a posibilității de a alege între două alternative comportamentale, pe care părinții le agreează în egală măsură..

De ce sunt utile opțiunile?

• cresc sentimentului de control al copiilor asupra situației prin implicarea lor în deciziile care-i privesc;
• cresc disponibilitatea copiilor de a coopera, atunci când adulții le cer să manifeste anumite comportamente.

În ce situații este utilă oferirea opțiunilor?

• pentru a preveni refuzul copiilor de a face anumite lucruri (ex. Timpul de desene s-a încheiat. Putem face un puzzle împreună sau putem să citim o poveste. Ce preferi?)
• pentru a încuraja copiii să aleagă comportamente adecvate în locul celor neadecvate (ex. Dacă nu te poți hotărî, o să întârziem la întâlnirea din parc cu Mihai. Dacă-mi spui mai repede ce dorești, atunci vom ajunge în parc la timp).

Aprofundarea temei:

În jurul vârstei de 2 ani, copiii manifestă dorința de a-și câștiga independența. Acest lucru îl puteți observa din înclinația lor de a începe să refuze mai frecvent solicitările adresate. Uneori, oferirea clătitelor cu dulceață de afine poate rezulta într-o imensă frustrare pentru copil, manifestată sub forma unor escaladări comportamentale (refuz ferm, plâns, aruncatul tacâmurilor). Motivul apariției comportamentului negativ nu este gemul de afine (mai ales dacă copilului îi plac clătitele cu gem), ci mai degrabă faptul că uneori poate interveni sentimentul lipsei de control asupra situației. Odată cu nevoia crescută de independență se instalează și dorința de a avea mai mult control asupra deciziilor. În continuare sunt prezentate pe scurt câteva modalități prin care puteți încuraja sentimentul de control al copiilor asupra situației, evitând în același timp conflictele sau refuzurile repetate.

O primă modalitate de a motiva copiii să fie cooperanți este oferirea opțiunilor (Astăzi mâncăm clătite la micul dejun. Cu ce vrei să le ung: gem de afine sau gem de căpșuni?). Alternativele le permit să aleagă, și ca urmare, să decidă în funcție de preferințele lor. Copiii simt că li se cere părerea, iar dorința lor de a coopera va crește. De fapt, atunci când le oferiți variante de comportamente pozitive și se simt implicați în decizii, veți observa probabil că și relația cu ei este mai bună și mai puțin tensionată.

Atunci când oferiți copiilor alternative, țineți cont de următoarele sugestii:

• Oferiți doar două opțiuni. Pentru unii părinți, dorința de a încuraja autonomia poate să aibă consecințe mai puțin dorite, mai ales atunci când oferă copiilor prea multe opțiuni. De exemplu, unui copil excesiv de pretențios cu mâncarea i se pot prezenta mai multe alternative din dorința de a evita refuzurile. Problema este că un astfel de comportament are două consecințe neplăcute: timpul în exces petrecut pregătind gustarea, respectiv multitudinea de opțiuni care în loc să ajute copilul să decidă ce să facă, îl vor copleși. În mod ideal, este preferabil să le oferiți copiilor doar două opțiuni dintre care să aleagă (Vrei un sandviș cu cașcaval sau unul cu telemea? Vrei să te îmbraci cu rochița aceasta sau cu aceasta?; Vrei să mergem în parc acum sau după ce mâncăm?).

• Oferiți doar opțiuni pe care le agreați. Dacă oferiți copiilor posibilitatea de a alege, asigurați-vă că ceea ce au ales nu vă încurcă. De exemplu, dacă se plictisesc și aveți de făcut curățenie în casă este o idee nefericită să-i puneți să aleagă între a face un puzzle și a se juca pe covor cu trenulețul. Opțiunea pentru trenuleț ar putea deraia toate planurile de curățenie prin faptul că șinele s-ar întinde prin cel puțin jumătate de cameră. Așadar, faceți sugestii, astfel încât să fiți de acord cu alegerea indiferent de preferințele copiilor.
• Când refuză să aleagă, atrageți atenția asupra consecințelor. Uneori, copiii pot manifesta refuzuri încăpățânate de a face orice și să refuze variantele oferite. Alteori, este posibil ca opțiunile oferite să nu fie tocmai pe placul lor. În astfel de situații, comunicați-le păstrându-vă calmul că sunteți acolo pentru a-i ajuta să decidă (Te rog să-mi spui cu ce te pot ajuta ca să alegi). Dacă nu ajungeți la un compromis, atrageți-le atenția asupra consecințelor (Dacă nu te poți hotărî, o să întârziem la întâlnirea din parc cu Mihai. Dacă-mi spui mai repede ce dorești, atunci vom ajunge în parc la timp). Adesea, astfel de reacții, îi încurajează să opteze pentru una din variantele propuse.
• Fiți consecvenți. Este bine ca odată ce oferiți alternative pentru un comportament anume (ex. ce va mânca la micul dejun; ce haine va îmbrăca; ordinea în care dorește să efectueze unele lucruri) să continuați să o faceți. Atunci când permiteți copiilor astfel de lucruri, iar apoi le impuneți propriile alegeri este posibil să declanșați proteste. Copiilor le este greu să accepte modificarea unor obiceiuri, ca urmare este indicat să aveți aceleași reacții în mod constant.
• Apreciați alegerile făcute de copii. Amintiți-vă să apreciați alegerile copiilor cu sinceritate și entuziasm (Îmi place ce ai ales. Îți stă foarte bine când te îmbraci cu verde!; Ce mă bucur că vrei să mâncăm clătite cu gem de căpșuni. Îmi era și mie poftă) sau evidențiind consecințele pozitive ale comportamentelor lor (Mă bucur că te-ai hotărât cum vrei să te îmbraci. Așa vei avea mai mult timp pentru distracție în parc). În acest fel, contribuiți la creșterea stimei de sine și îi încurajați să ia decizii potrivite și în viitor.

Orientarea comportamentului copiilor către opțiuni pozitive

O altă modalitate de a încuraja cooperarea din partea copiilor este să evitați să le spuneți „nu”. Interdicțiile sau refuzurile vă transformă în personajul negativ (De fiecare dată spui nu! Nu e drept!), mai ales atunci când își doresc să se joace mai mult cu prietenii sau să vizioneze mai multe episoade din desenul animat preferat. Reamintiți-vă faptul că instrucțiunile ar trebui formulate astfel încât să nu sune a interdicție, ci punând accentul pe ceea ce pot să facă (Timpul de desene s-a încheiat. Putem face un puzzle împreună sau putem să citim o poveste; Tata are nevoie de sculele acelea. Acum poți să construiești ceva din piesele de lego pe care le ai). Așadar, orientați copiii către comportamentele pozitive pe care le pot face, în loc să vă concentrați pe ceea ce nu au voie să facă.

Alteori, este posibil să constatați că unele comportamente scapă de sub control (Dacă nu închizi imediat televizorul, o să vezi tu ce se întâmplă!; Dacă nu faci ce ți-am spus, adio meci de fotbal cu prietenii!). Părinții se simt adesea frustrați, atunci când copiii par să nu facă lucrurile pe care ei le așteaptă din partea lor, însă amenințările nu rezolvă problema. Dimpotrivă, încăpățânările se manifestă mai puternic. În astfel de situații este important să nu cedați tentației de a vă pierde cumpătul, ci să le explicați calm consecințele pozitive ale cooperării (Dacă închizi acum televizorul, vei avea mai mult timp să te joci cu mașinuțele/ să citim o poveste împreună; Imediat ce termini de adunat jucăriile, putem să mergem la meciul de fotbal).

Cooperați pentru a rezolva problemele

Tocmai ați ajuns acasă după o zi epuizantă și tot ce vă doriți sunt câteva minute de liniște și să mâncați ceva, însă copilul insistă să vă invite să vă jucați împreună. Prea stresați de context, părinții uită că refuzurile atrag și mai multe insistențe (De-abia am venit acasă. Lasă-mă un pic și vedem apoi când ne jucăm). Nu de puține ori asemenea scenarii se finalizează cu reproșuri din partea părinților (De câte ori să-ți spun să ai răbdare?!) și nemulțumirea copiilor că nu sunt în centrul atenției.

Una dintre abilitățile pe care copiii o învață la grădiniță/ școală, dar și împreună cu părinții este rezolvarea de probleme. Ca urmare, în continuare oferim un exemplu de scenariu care vă ajută să puneți în practică ceea ce ați lecturat în secțiunea despre Antrenarea abilităților de rezolvare a problemelor.

O asemenea abordare care ajută copiii să găsească soluții și să aleagă varianta cea mai atractivă, ajută la evitarea conflictelor și încurajează manifestarea respectului față de nevoile fiecăruia, atât ale părinților, cât și ale copiilor.

De reținut! Singurele situații în care puteți transmite cu fermitate interdicția de a face anumite lucruri se referă la cele legate de siguranța copiilor. Explicați-le de ce anumite situații sunt periculoase (ex. să alerge în stradă pe unde sunt mașini, să iasă cu bicicleta în afara aleilor din parc, să umble la aparatele electrocasnice fără supravegherea unui adult).

Mesaje cheie

• Oferirea de alternative crește sentimentul de control al copiilor asupra situației și sugerează faptul că părinții țin cont de dorințele lor, fără le impună propriile păreri sau dorințe.
• Limitarea alternativelor la două opțiuni este recomandată pentru a evita confuzia creată de excesul de variante.
• Copiii renunță la comportamente negative în mai mare măsură, atunci când părinții nu insistă asupra interdicțiilor, ci asupra acelor lucruri pe care au voie să le facă.
• Copiii pot fi ajutați să conștientizeze consecințele pozitive ale faptului că țin cont de ceea ce le spun părinții; în schimb, amenințarea cu pedepse crește riscul să se încăpățâneze și să refuze să facă anumite lucruri.
• Rezolvarea de probleme este o modalitate prin care părinții își încurajează copiii să propună propriile soluții în situații în care este nevoie să aibă răbdare.