Strategii

Rutinele și avertismentele de tranziție

back butonheader intro.module

Rezumat:

Ce sunt tranzițiile?
Tranzițiile se referă la întreruperea de către copii a unei activități (ex. răsfoitul unei cărți atractive) pentru a face alta (ex. să se pregătească pentru somn).

Cum se gestionează tranzițiile?

  • prin rutine transformând activități în obiceiuri pe care copiii le pot prezice
  • prin utilizarea avertismentelor de tranziție

Cum se creează rutine?
Rutinele se creează prin:

  • planificarea în prealabil a acelor activități care au loc în fiecare zi în exact aceeași ordine (ex. lectura de seară și pregătirea pentru somn; timpul de calitate părinte-copil);
  • afișarea programului într-un loc vizibil pentru toți membrii familiei (ex. pe frigider).

Cum se utilizează avertismentele de tranziție?
Avertismentele de tranziție permit transmiterea mesajului că o activitate se va încheia în viitorul apropiat (ex. peste 5 minute). Pentru a le utiliza, este importantă respectarea câtorva principii:

  • comunicarea avertismentului de tranziție de la începutul activității și obținerea confirmării verbale a faptului că a fost înțeles de către copil;
  • reamintirea avertismentului de tranziție înainte de încheierea activități (în funcție de timpul necesar pentru finalizarea acesteia);
  • evitarea negocierilor pentru prelungirea timpului alocat activității (cu excepția solicitărilor întemeiate);
  • manifestarea aprecierii pentru încheierea la timp a activității prin laudă sau alte comportamente non-verbale (ex. bate palma, îmbrățișare).

Aprofundarea temei:

Pe parcursul unei zile, copiii sunt uneori nevoiți să întrerupă o activitate (ex. răsfoitul unei cărți atractive) pentru a face alta (ex. să se pregătească pentru somn). Aceste schimbări de activitate se numesc tranziții, iar copiii trec prin mai multe astfel de modificări pe parcursul unei zile: pregătirea de dimineață pentru a merge la grădiniță/ școală, oprirea televizorului pentru a merge la masă ori strângerea jucăriilor înainte de culcare, sunt doar câteva exemple.

Multe dintre dificultățile pe care copiii le întâmpină cu trecerea de la o activitate înspre alta, sunt legate de modul în care părinții gestionează tranzițiile. Cel mai frecvent, refuzurile se datorează faptului că solicitările părinților de a încheia o activitate intervin brusc, copiii simțindu-se forțați să renunțe la ceva plăcut sau interesant în favoarea unei alte activități, care este mai puțin plăcută sau care nu este relevantă pentru ei. Chiar și cei care sunt în general liniștiți și cooperanți, pot protesta prin refuzuri încăpățânate sau chiar crize de furie, atunci când li se spune să înceteze joaca și să facă altceva. Motivele pentru care copiii au nevoie să anticipeze ceea ce urmează să se întâmple sunt variate: unii se simt mai siguri pe ei când înțeleg de ce li se adresează o solicitare, în timp ce alții sunt în general mai puțin dispuși să coopereze cu adulții și au nevoie de timp pentru a accepta alternativa fără să simtă că independența le-a fost îngrădită.

Pentru a înțelege mai bine motivele refuzurilor, este suficient să vă gândiți la propriile sentimente de frustrare sau nemulțumire, când sunteți cufundați în activitățile preferate, iar cineva în mod neprevăzut sau brusc vă întrerupe pentru a vă convinge să treceți la o alta. Aceleași reacții au loc și în cazul copiilor, doar că în cazul lor emoțiile negative puternice sunt chiar mai dificil de gestionat. Aveți totuși la dispoziție câteva strategii, prin care puteți preveni escaladarea acestora în crize de furie ori revolte intense, precum planificarea zilnică a activităților și utilizarea avertismentelor de tranziție.


Planificarea
Planificarea se referă la un orar al activităților, care vă ajută să vă organizați mai bine și să gestionați mai eficient nevoile copiilor, dar și pe cele proprii. Evenimentele de pe parcursul unei zile sunt uneori imprevizibile, și ca urmare, dificil de anticipat. Cu toate acestea, există cel puțin câteva activități, pe care le faceți în fiecare zi în aceeași ordine și care necesită un anumit interval de timp pentru a fi parcurse. Astfel, prin repetarea anumitor situații, copiii încep să învețe să se aștepte la unele activități, iar faptul că le pot prezice, reduce semnificativ stresul și îi ajută să dobândească sentimentul de control asupra situațiilor din viața de zi cu zi.

Faptul că există asemenea rutine, nu înseamnă că nu mai există loc pentru spontaneitate. Pur și simplu înseamnă că, cel puțin pentru acele activități despre care știți că au loc zilnic (ex. mers la grădiniță, luarea mesei în familie, mersul în parc la joacă) este util să aveți un plan și să-l respectați. Adesea, copiilor le este greu să treacă de la o activitate la alta, mai ales dacă nu știu ce urmează să se întâmple. Spre exemplu, unui copil îi este mai ușor să se pregătească de plecare de la bunici, dacă îi explicați dinainte acest lucru. Adulții se simt mai bine la locul de muncă, atunci când lucrează cu un șef care planifică în prealabil comparativ cu unul care adresează solicitări diferite de la o clipă la alta. Simplul fapt că știți ce aveți de făcut, vă ajută să vă organizați mai bine timpul; în schimb, când apar tot soiul de solicitări neprevăzute nivelul de stres crește. Similar adulților, copiii resimt tranzițiile neplanificate drept sursă de disconfort emoțional. Pentru a veni în sprijinul lor, încercați să stabiliți un program zilnic. Atunci când planificați, este bine să țineți cont de următoarele recomandări.

  • Stabiliți câteva rutine în familie pe care să le respectați. Stabilirea rutinelor reprezintă un instrument puternic de întărire al sentimentului de siguranță al copiilor. De exemplu, luarea mesei în familie cel puțin o dată pe zi, implicarea părinților în jocul copiilor, ieșirile în aer liber, lectura de seară și pregătirea pentru somn, sunt câteva exemple de activități, care încurajează comunicarea părinți-copii și dezvoltă o relație bazată pe încredere.

Odată ce merg la grădiniță/ școală, programul copiilor este în mare măsură legat de timpul petrecut în afara familiei, tocmai din acest motiv, rutinele zilnice este important să pună accent pe relațiile din cadrul familiei. Nu este întâmplătoare recomandarea de a planifica petrecerea timpului de calitate împreună cu cei mici, deoarece copiii sunt cei mai fericiți, atunci când beneficiază de atenția părinților așa cum ați aflat deja din secțiunea despre Timpul de calitate părinte-copil. Ca urmare, integrați în programul zilnic plimbările în aer liber, lectura, jocurile de societate ori activități creative (ex. desen, pictură, modelarea plastilinei, construcțiile din bucuri sau piese lego etc.). De asemenea, nu ezitați să le solicitați părerea despre ce-și doresc să faceți împreună, astfel încât să aveți certitudinea că activitatea este una pe care o așteaptă cu drag și cu entuziasm. Atunci când știu că pe parcursul zilei urmează ceva ce le face plăcere, copiii trec mai ușor peste acele rutine care nu sunt la fel de atractive.

  • Afișați programul zilnic astfel încât copii să-l poată vedea. Așa cum probabil ați observat, chiar și în postura de adult vă este mai ușor să vă amintiți ce aveți de făcut, atunci când ați întocmit o listă sau aveți la îndemână un calendar al activităților zilnice. Aceste instrumente servesc drept memorie externă și vă ajută să navigați cu mai multă ușurință prin multitudinea de sarcini, pe care le aveți de realizat pe parcursul unei zile. De aceea, inclusiv copiilor le este util să vadă care sunt activitățile planificate. Așadar, programul pe care îl stabiliți, este preferabil să poată fi consultat de către ei oricând. Spre exemplu, îl puteți afișa pe frigider ori puteți opta pentru o tablă de scris, pentru copii cele mai atractive reprezentări fiind cele care descriu activitățile sub forma unor imagini ilustrative. Pentru a-i obișnui cu semnificația imaginilor, explicați-le care sunt activitățile de pe parcursul zilei respective. Acest lucru le hrănește curiozitatea și este posibil să constatați că vor ajunge să se uite peste planificarea făcută pentru a ști când are loc o activitate pe care ei o așteaptă cu entuziasm. Amintiți-vă că, spre deosebire de adulți, copiii nu dețin control asupra modului în care se va desfășura ziua lor, ceea ce face ca aceste mesaje vizuale să le fie cu atât mai utile.

De reținut! Rutinele reprezintă un mijloc de creștere a sentimentului de siguranță al copiilor și se referă mai ales la acele activități, care presupun petrecerea timpului de calitate împreună cu părinții lor.


Avertismentele de tranziție

Uneori, chiar și în situațiile în care ați planificat și știu ce urmează să se întâmple, copiii întâmpină dificultăți în a trece de la o activitate la alta. Astfel de situații sunt cel mai adesea legate de delimitarea timpului, pe care-l alocă anumitor activități, cum ar fi urmărirea desenelor animate, jocurile pe calculator sau consolă, ori renunțarea la o activitate plăcută înainte de a se pregăti de masă sau de culcare. Ca urmare, în astfel de momente în care vă doriți cooperarea lor, solicitările se pot lovi de refuzuri (Nu, nu vreau. Mai târziu). Părinții interpretează astfel de mesaje ca fiind reacții de sfidare, deși în realitate comportamentul este ușor explicabil și nu este ceva ce ar trebui perceput ca jignire. Uneori, copiii sunt luați de val și pierd noțiunea timpului, iar alteori pur și simplu nu sunt pregătiți să încheie activitatea și vă comunică prin refuz că-și doresc ca aceasta să continue. Cine n-ar vrea să petreacă mai mult timp făcând ceea ce îi place? În astfel de situații, avertismentele de tranziție reprezintă un instrument util prin care transmiteți copiilor faptul că activitatea se va încheia în viitorul apropiat (ex. peste 5 minute). Pentru ca acestea să fie eficiente, este necesar să țineți cont de câteva recomandări.

  • Asigurați-vă de faptul că transmiteți clar ceea ce așteptați din partea copiilor. Avertismentele de tranziție nu sunt eficiente, atunci când copiii nu înțeleg care sunt așteptările pe care le au adulții. Ca urmare, discutați cu ei și pregătiți-i explicându-le ce urmează să se întâmple, când urmează să se întâmple și cum vă așteptați să se comporte. Atunci când intenționați să puneți în practică avertismentul de tranziție, asigurați-vă că le explicați cu calm și empatie motivele pentru care considerați că este necesară modificarea activității în care sunt implicați (Văd că îți este foarte greu să închei jocul ca să te pregătești de somn. Te înțeleg, deoarece și eu mă simt supărat/ă, atunci când fac ceva ce îmi place și îmi este greu să mă opresc. Ca să fie mai puțin neplăcut, mă gândesc că o soluție este să te anunț cât timp mai ai la dispoziție). Odată ce copiii înțeleg ceea ce vă propuneți, stabiliți împreună așteptările ulterioare (Atunci când timpul expiră, mă aștept ca jucăriile să fie așezate la locul lor și să mergi să te pregătești pentru culcare). Lipsa comunicării așteptărilor poate genera neplăceri. Spre exemplu, copiii pot înțelege că jocul s-a încheiat în momentul în care s-au oprit și nu prin punerea jucăriilor la locul lor. Astfel de neînțelegeri, vă pot face să vă simțiți frustrat/ă, ceea ce poate conduce la reproșuri (Iarăși n-ai făcut ce te-am rugat!), iar aceste reacții sunt percepute de copii ca injuste.

Odată ce așteptările sunt transmise cu claritate, obțineți de la ei confirmarea verbală a faptului că au înțeles ce le-ați cerut (Așadar, atunci când timpul expiră, mă aștept să pui jucăriile la locul lor în cutii și să mergi să te îmbraci în pijama. Suntem de acord?). Faptul că le solicitați acordul și îi implicați în această decizie, oferă copiilor sentimentul de control și încurajează responsabilitatea, ceea ce scade probabilitatea ca reacția la instrucțiuni să fie un refuz.

  • Avertismentele de tranziție se comunică de la începutul activității. Adesea, părinții sunt tentați să le ceară copiilor să întrerupă o activitate imediat (Te rog lasă păpușile și vino să mănânci). O astfel de abordare nu este cea mai constructivă. Puneți-vă în situația în care urmăriți serialul preferat și vi se spune că peste 5 minute urmează să mergeți la cumpărături. Cum vă simțiți? Cel mai probabil, v-ar fi plăcut să știți în prealabil că va fi nevoie să întrerupeți vizionarea serialului pentru această activitate, deoarece v-ați fi organizat timpul diferit. De asemenea, simțiți un pic de frustrare la gândul că renunțați la ceva ce vă place. Această comparație vă poate ajuta să înțelegeți mai ușor, de ce astfel de reacții neașteptate pot fi întâmpinate de copii prin rezistență și refuzul de a face ceea ce le cereți. Din perspectiva copiilor, acest lucru poate părea un ordin, care le semnalează că nu țineți cont de nevoile lor. Ca urmare, o tehnică utilă este ca de la începutul activității să le comunicați ceea ce urmează să se întâmple (Vom lua masa în curând. Voi veni să te anunț cu câteva minute înainte că e timpul să închei jocul și să vii la masă).
  • Formulați avertismentele de tranziție precizând comportamentul așteptat. Timpul se scurge mult mai repede, atunci când copiii se implică în activitățile lor preferate. De aceea, pentru a preveni refuzurile, este important să le atrageți atenția din timp asupra lucrurilor pe care le așteptați din partea lor. În loc să le comunicați strict timpul rămas (Mai ai 5 minute de stat la desene, după care vii la masă), amintiți-le inclusiv pașii pe care-i au de realizat pentru încheierea acesteia (Mai ai 5 minute până la finalul episodului. După aceea închizi televizorul și vii la masă). Observați cum comunicarea ia forma unei instrucțiuni, prin intermediul căreia le explicați exact ce anume așteptați de la ei. Evitați să adresați aceste solicitări sub formă de întrebări (Vrei să închizi televizorul?), deoarece există riscul ca acest lucru să conducă la un refuz.
  • Oferiți avertismentul de tranziție cu aproximativ 5 minute înainte de finalul activității. Așa cum menționam, este indicat să transmiteți avertismentul de tranziție cu ceva timp înainte de momentul în care vă așteptați ca activitatea să se încheie. Este în schimb posibil să fie necesar să ajustați intervalul de timp la care transmiteți avertismentul în funcție de nevoile copiilor. Spre exemplu, pentru copiii care se uită la desene animate este suficient să le reamintiți, când mai au 5 minute la dispoziție, însă strângerea jucăriilor înainte de pregătirea pentru somn poate necesita formularea avertismentului cu 10 minute mai devreme. Similar, în timp ce unii copii reușesc să-și strângă jucăriile în 2-3 minute, alții au nevoie de 10 minute pentru aceeași activitate. Indiferent de situație, este important să țineți cont de aceste aspecte, când stabiliți momentul în care comunicați avertismentul de tranziție.
  • Fiți consecvenți! Este firesc ca uneori copiii să se simtă dezamăgiți sau frustrați, atunci când le cereți să încheie o activitate plăcută. Părinții cad adesea în capcana negocierilor, și după insistențe interminabile (Te rog, încă 5 minute!), sunt de acord să ofere mai mult timp copiilor, mai ales pentru a evita să pară dictatoriali. Din păcate, această modalitate de gestionare a situației nu este eficientă, transmițându-le copiilor că atunci când insistă suficient de mult, adulții se arată imediat mai înțelegători și indulgenți. Astfel, deveniți complici la sabotarea tuturor bunelor intenții, deoarece îi învățați că aceste situații sunt negociabile și că regulile stabilite nu se aplică. Așadar, aveți grijă să evitați recompensarea acestor manifestări prin prelungirea timpului pus la dispoziția copiilor. Mai degrabă, utilizați aceste momente pentru a-i încuraja să-și exprime emoțiile (Văd că ești dezamăgit/ă că nu ți-a ajuns timpul să te joci cât ți-ai dorit). Puteți arăta empatie față de trăirile emoționale mai puțin plăcute, însă e important să fiți fermi cu privire la încheierea activității.

Negocierea reprezintă o reacție rezonabilă, doar atunci când solicitările copiilor sunt întemeiate (Mai e puțin și se termină episodul; Mai am de pictat frunza și am terminat). În situații în care este clar faptul că pentru copii este important să finalizeze activitatea și acest lucru presupune câteva minute în plus, puteți manifesta înțelegere, dar să le și transmiteți că este singurul aspect pe care-l negociați (Este în regulă. Imediat ce se termină episodul închizi televizorul/ tableta. Ne-am înțeles?; Imediat ce ai terminat de pictat frunza, te oprești din pictat și mergi să te speli pe mâini).

Loading...

De reținut! Un comportament firesc al copiilor este reprezentat de testarea limitele stabilite. Bosumflarea și smiorcăiala sunt reacții frecvente, iar cedarea în fața acestor comportamente, îi încurajează să solicite și în alte contexte prelungirea timpului pe care l-ați stabilit pentru acea activitate.

  • Lăudați copiii când încheie activitatea la timp. Lauda reprezintă o motivație puternică pentru copii și-i încurajează să repete comportamentul pe care-l doriți și cu alte ocazii. Atunci când la expirarea timpului încheie activitatea, amintiți-vă să-i lăudați pentru acest comportament pozitiv (Sunt foarte bucuros/oasă să văd că ți-ai aranjat jucăriile și ai încheiat jocul. Acum haide să mergem să ne spălăm pe mâini), evitând formulări vagi (Bravo!) sau care se referă mai degrabă la calitățile copiilor decât la comportamentele lor (Ești minunat/ă!).

Mesaje cheie

  • Stabilirea unor rutine reduce stresul copiilor și le crește sentimentul de siguranță, știind astfel la ce să se aștepte.
  • Petrecerea timpului de calitate părinte-copil reprezintă o parte din rutinele zilnice, pe care părinții le pot planifica.
  • Avertismentele de tranziție sunt utile în descurajarea refuzurilor copiilor de a încheia anumite activități, ajutându-i să se obișnuiască cu ideea de a le finaliza.
  • Avertismentele de tranziție funcționează atunci când părinții explică clar copiilor care este comportamentul pe care-l așteaptă.
  • Odată ce timpul alocat unei activități expiră, părinții ar trebui să evite să cedeze la insistențelor copiilor. Indulgența le recompensează comportamentele de revendicare și îi încurajează să negocieze prelungirea activității.

back buton

Sediul central

INSTITUL DE PSIHOLOGIE

str. Republicii nr. 37,
400015, Cluj-Napoca

Telefon: + 40 264 590 967

Email: info@childeqguide.org