Strategii

Prevenirea și combaterea comportamentelor negative ale copiilor

back butonheader intro.module

Rezumat:

Cum învață copiii comportamente noi?

  • Observarea comportamentelor celorlalți – imitarea comportamentelor manifestate de adulți, cum ar fi cele de rutină (ex. a se descălța la intrarea în casă) sau cele sociale (ex. gestionarea conflictelor).
  • Încercare și eroare – testarea soluțiilor pentru a descoperi comportamentele care aduc cele mai multe beneficii; adesea, testarea se manifestă prin sfidarea regulilor și a limitelor stabilite de către părinți.
  • Ghidaj – îndrumarea copiilor de către adulți (cadre didactice sau părinți) înspre alegerea unor comportamente adecvate utilizând metode de prevenire (ex. stabilirea de limite, laude/recompense) și/sau de combatere a comportamentelor negative (ex. aplicarea consecințelor).

Cum pot să îi îndrume părinții pe copii să manifeste comportamente dezirabile?
Părinții au la dispoziție câteva strategii, care le permit să îndrume copiii înspre opțiunile potrivite de comportament:

  • Acordarea atenției comportamentelor pozitive, crește motivația copiilor de a se comporta adecvat; în schimb, cu cât atenția este îndreptată înspre comportamentele negative, ei se vor comporta mai des neadecvat.
  • Transmiterea unor așteptări pozitive privind schimbarea comportamentului, comunică copiilor încrederea în capacitatea lor de a se comporta adecvat, ceea ce-i motivează să se străduiască să răspundă pozitiv la solicitările adulților.
  • Gestionarea cu mult calm a comportamentelor neadecvate, transmite copiilor faptul că sunt acceptați în mod necondiționat și le oferă un model pozitiv de gestionare a emoțiilor, ceea ce ușurează sarcina de a-i îndruma și de a-i motiva să manifeste comportamente pozitive.

Aprofundarea temei:

Toți părinții se confruntă mai devreme sau mai târziu cu problema comportamentelor nedorite. Uneori, copiii refuză să facă ceea ce le cereți, alteori petrec prea mult timp în fața televizorului sau al calculatorului, se ceartă cu frații/surorile sau cu alți copii, ori trag de timp dimineața când doriți să ieșiți din casă cât mai repede etc. Copiii vin pe lume dotați cu abilitățile unor mici cercetători, fiind echipați cu tot ce este necesar pentru a testa, a explora și a colecta informații despre mediul în care trăiesc și despre modul în care acesta funcționează. Din acest motiv, ei învață despre comportamente mai mult sau mai puțin adecvate prin intermediul uneia sau a unei combinații între mai multe strategii dintre cele descrise în continuare:

  • Prin observarea comportamentelor celorlalți. Copiii imită ceea ce fac adulții din jurul lor. Acesta este motivul pentru care în nenumărate rânduri, ați auzit spunându-se că sunteți un model de comportament pentru ei. Ei tind să vă imite în diferite situații cum ar fi cele în care manifestați comportamente de rutină, cum ar fi faptul că vă descălțați la intrarea în casă, dar în cazul comportamentelor sociale, cum ar fi felul în care comunicați cu ceilalți sau modul în care rezolvați un conflict în familie.
  • Prin încercare și eroare. Încă de la naștere, copiii testează felul în care comportamentul lor influențează ceea ce se va întâmpla. Una dintre primele lor descoperiri este că plânsul are drept consecințe primirea hranei, schimbarea scutecelor sau manifestarea afecțiunii. Astfel, ei învață că plânsul le va aduce îngrijire din partea părinților. Pe măsură ce cresc, testarea ia diferite forme: de la a arunca obiecte din mână până la a sfida regulile și limitele stabilite de către părinți, comportamente care se manifestă de regulă mai frecvent după ce copiii împlinesc vârsta de 2 ani.
  • Prin ghidaj. Ghidajul pe care copiii îl primesc poate fi intern, motivat de ceea ce le place (ex. salută deoarece le place să fie salutați de alții; îi îmbrățișează pe ceilalți, deoarece așa își arată afecțiunea) sau le displace (ex. nu mănâncă mere, deoarece nu le plac; nu împart jucării, deoarece nu doresc să se joace cu ceilalți). Pe de altă parte, copiii primesc și ghidaj extern din partea adulților, fie ei părinți sau cadre didactice. Ghidajul extern poate lua diferite forme, precum stabilirea unor limite și reguli de comportament, manifestarea aprecierii față de comportamentele pozitive, încurajarea învățării rezolvării de probleme sau aplicarea unor consecințe, atunci când comportamentul negativ se repetă.

Înainte de vârsta de 2 ani, copiii dobândesc majoritatea comportamentelor prin încercare-eroare sau observând îndeaproape comportamentele celorlalți și efectele acestora. Pe baza a ceea ce deduc din aceste experiențe, ei aleg acele comportamente despre care cred că le aduc mai multe beneficii. Cu toate acestea, ceea ce ei învață nu este neapărat întotdeauna ceea ce v-ați dori. După vârsta de 2 ani, lumea lor se transformă treptat: numărul interacțiunilor cu ceilalți crește odată cu mersul la creșă/grădiniță, jocurile devin mai sofisticate, iar comportamentele pe care le pot manifesta sunt mai variate și mai complexe. Pe măsură ce dobândesc mai multe abilități, copiii încep să testeze limitele stabilite din ce în ce mai des. Testarea aceasta este un impuls firesc, întrucât au nevoie să afle răspunsul la unele din cele mai importante întrebări: dacă ce fac este bine sau nu, dacă dețin controlul asupra situației, în ce măsură li se permit anumite lucruri sau chiar și ce se întâmplă, atunci când refuză să asculte de părinți sau de cadrele didactice. Pentru a afla răspunsul la aceste întrebări, copiii observă reacțiile adulților și își adaptează comportamentul în funcție de concluziile pe care le trag cu privire la consecințele acestuia.

Pentru a vă asigura că ajung la concluziile corecte, este important să rețineți câteva principii:

  • Acordarea atenției pozitive. Ecuația soluționării comportamentelor negative ale copiilor nu este atât de simplă pe cât ar părea și nu se reduce nicidecum la a ști cum să combateți cu succes un comportament negativ. Atunci când cei mici primesc constant atenție pentru lucrurile mai puțin bune prin critici sau reproșuri, este cu atât mai probabil ca ei să învețe să vă provoace prin comportamente negative, tocmai pentru că știu că le veți acorda mai multă atenție. Așadar, prima regulă de care este indicat să țineți cont este să oferiți atenție pozitivă, atunci când ei se comportă așa cum vă doriți. Atenția pozitivă acționează ca un antidot pentru comportamentele negative, deoarece ele se vor manifesta mai rar, atunci când le veți încuraja pe cele adecvate.
  • Așteptările privind succesul/ eșecul copiilor în schimbarea comportamentului. Dacă vă așteptați ca ei să greșească sau să vă dezamăgească, neîncrederea arătată îi va determina să se perceapă incapabili și neajutorați. În schimb, atunci când mesajele transmit încredere (Te-ai comportat foarte prietenos, când ai împărțit jucăriile cu Mihaela; Te-ai străduit și aceste este cel mai importat lucru. Data viitoare ai să te descurci mai bine), copiii vor fi mult mai dispuși să învețe din propriile greșeli, decât atunci când sunt blamați sau învinovățiți. Felul în care transmiteți așteptările acționează ca niște profeții autoîmplinite: atunci când anticipați eșecul, lucrul acesta se va adeveri datorită criticilor și neîncrederii, în timp ce atunci când anticipați succesul, mesajele pozitive vor încuraja copiii să-și schimbe comportamentul.
  • Gestionarea cu mult calm a comportamentelor neadecvate. La modul ideal comportamentele negative este preferabil să le abordați cu mult calm, transmițându-le copiilor că-i acceptați și nu le condiționați grija și iubirea de felul în care se comportă. Acceptarea nu înseamnă câtuși de puțin indulgență, doar să vă asigurați că reacționați neagresiv. Reacțiile de frustrare, țipetele, plesnirea sau lovirea copiilor NU rezolvă problema comportamentelor negative pe termen lung și afectează calitatea relației părinți-copii; în schimb, ghidarea copiilor înspre opțiuni mai potrivite prin comunicare, îi învață să se simtă motivați din interior să manifeste comportamentele pe care le așteptați din partea lor.

Pentru a înțelege mai ușor ce înseamnă ghidarea copiilor înspre identificarea alternativelor pozitive de comportament, imaginați-vă că mergeți într-o drumeție, însă pe traseul selectat nu există marcaje. Cum vă simțiți? Probabil vă simțiți derutat/ă, nefiind sigur/ă în ce direcție să o luați. În lipsa unor marcaje clare care să vă ghideze, probabilitatea de a o lua pe drumul greșit și de a întâmpina dificultăți este mai mare. Exact acesta este drumul pe care copiii îl au de parcurs pentru a învăța care sunt comportamentele acceptabile. Atunci când drumul este marcat de limite clare și reguli aplicate consecvent, acesta va fi parcurs cu mai multă ușurință comparativ cu un drum pe care limitele și regulile lipsesc. Tocmai de aceea, intervenția părinților pentru a descuraja comportamentele negative ale copiilor prin oferirea ghidajului necesar are o importanță majoră pentru ca ei să nu devieze de la traseul corect și pentru a interioriza comportamente pozitive cu mai mare ușurință. Copiii care primesc ghidaj în mod consecvent, însă ai căror părinți le oferă un anumit nivel de libertate decizională, își dezvoltă cu ușurință abilitățile necesare adaptării în societate și învață să devină adulți responsabili. Ghidajul părinților poate fi oferit sub diferite forme, prezentate în detaliu pe parcursul următoarelor secțiuni:

  • oferirea atenției pozitive comportamentelor dezirabile ale copiilor, prin utilizarea laudei și a recompenselor;
  • stabilirea limitelor prin oferirea de instrucțiuni și alternative comportamentale dezirabile;
  • cooperarea cu copiii în rezolvarea problemelor și apelul la consecințe pentru a descuraja comportamentele negative.

 

back buton

Sediul central

INSTITUL DE PSIHOLOGIE

str. Republicii nr. 37,
400015, Cluj-Napoca

Telefon: + 40 264 590 967

Email: info@childeqguide.org